svf

blogul asta e din 24 august 2006, dar cum urmeaza sa ma duc iar la analize cat de curand, merge

azi de dimineata au venit ai mei nevoie mare sa ma trezeasca...la o ora de-a dreptu obscena (ceva gen 7 juma-8). de ce? pentru ca mama a decis sa ma trimita sa-mi fac analizele (in urma starilor din ultima vreme). dupa lupte seculare si crancene am reusit sa ma ridic din pat dar...m-am protzapit in fata compului la o barfa de dimineata. pana la urma m-am urnit (se crizase mama deja). am ajuns la fabulosul cabinet (care se afla pe o strada cu nume ciudat si case paraginite). acolo am avut ceva de asteptat. si mi se facuse o foameeee...l-am tot stresat pe tata ca mi-e foame...ca mi-e somn...ca vreau acasa...ca mi-e frica... dupa indelungi asteptari (timp in care asistenta de la receptie deja era pe jos de ras) iese o tipa plangand in hohote (tot analize...tot intepat cu acu'). atunci am zis ca acolo nu-i de mine. da' ti-ai gasit...m-a lasat tata sa plec? neah..."stai aici si nu te mai purta ca un copil...ce poa' sa-ti faca?" (sa doara...sa doara). cel mai penibil moment a fost cand a mai aparut inca o asistenta si tanti de la receptie i-a zis ca mi-e frica. aia s-a pus pe cata rasu isteric si a inceput: "agugugu...lasa ca folosesc cel mai mare ac pentru tine...daca tot ti-e asta frica..." (WTF??? chiar daca mi-e frica...nu inseamna ca am 2 ani...mai lipsea sa-mi dea o bomboana si sa ma ciupe de obraji Image). pana la urma am intrat in...cah...cabinet. o tanti ametita m-a pus pe un scaun si s-a apucat sa caute vena...si da-i si cauta. ti-ai gasit! de fapt nu...n-a gasit nimic. a trecut la mana cealalta...si se chiombea...si pipaia cu degetutzul ei...iar nimic. si a tot oscilat intre mainile mele pana a aparut tanti de la receptie si a zis ca face ea. mi-a gasit asta vena...eu eram deja verde-albastra si muream de frica. pana la urma a bagat acu' (ah...si acum mi se face pielea de gaina) si a inceput sa scoata lichidul vital din mine. si parca il simteam cum se scurge...cu tot cu vlaga si energia mea. mai intai mi s-a facut greata...da rau... pe urma am simtit ca ametesc si ca ma ia cu lesin, tu fata. deja se inmultisera fomeile...se facusera 3. aia de ma seca de sange imi tot zicea sa strang pumnul ca sa poata sa ia sange (eu nu mai puteam sa misc globu ocular...d-apai sa mai si strang pumnu). aia de nu gasise vena statea cu un servetel ud si ma tot stergea pe fata sa-mi revin (nu de alta dar mai aveam putin si lesinam). la un moment dat m-a apucat si tremuratul si deja nu mai suportam. eram moale ca o carpa...nu mai puteam sa-mi tin ochii deschisi...sau sa vorbesc...de miscat nici nu se pune problema. la faza asta deja una dintre asistente s-a crizat rau si a inceput sa tipe la tata: "de ce nu ne-ati zis ca e bolnava?" tata saracu...mai confuz ca niciodata...a zis ca nu sunt bolnava. intre timp bestia care ma tot seca de sange nu se lasa, frate. nu ma lasa si pace. au sarit celelalte 2 pe ea sa ma lase ca nu mai pot...ca nu mai rezist...ca ajunge cat a luat pentru analize...ca ar trebui sa ma lase acolo in durerea mea. aia...nu si nu...ea vroia sa mearga pana la capat (nu stiu care era capatul dar presupun ca avea si o luminita pe acolo Image). intr-un final fericit s-a potolit. cand m-am ridicat de pe scaun...am simtit ca ma duc in jos. sa fi vazut 4 perechi de brate cum m-au prins care de pe unde a apucat. am stat putin pe patul ala de acolo...apoi mi-am facut curaj si m-am ridicat (desi una dintre "nimfe" imi tot punea mana in gat si imi zicea sa stau acolo linistita). am reust sa plec pe picioarele mele...dar mi-a trebuit un fantastic efort de vointa sa ajung pana la masina. apropos...tata uitase unde a parcat-o Image.

acasa m-am intins in pat si am dormitat putin...deja nu-mi puteam misca mana si ma luase o ameteala de nu ma puteam tine pe picioare. ma rog...in ciuda starii de "bine" care m-a stapanit toata ziua a trebuit sa ma duc la munca si sa suport si mustrari crunte si nedrepte si acuzatii mai mult sau mai putin subtile ca mint cand spun ca mi-e rau (pana mea...eu de felu meu sunt palida moarta si nu ma pot tine pe picioare). oh well...m-am obisnuit si cu asta...

p.s. acum pot sa-mi misc mana...dar am o vanataie...frate...zici ca sunt drogata de mic copil de cand mama m-a facut