My perfect day

sa te trezesti intr-o dimineata...si sa simti cum soarele iti mangaie fata...si sa-ti spui ca e vacanta. apoi sa te intorci in dreapta si sa-l vezi inca dormind...cu o mana in jurul tau...cu gura intredeschisa...respirand regulat si visand frumos. apoi...sa se trezeasca...si, somnoros asa cum este, sa te sarute...sa te stranga in brate si sa-ti spuna "te iubesc". si apoi...sa iesi din camera...si sa-ti amintesti ca ai ajuns la mare si abia ai gasit cazare dupa ce ai cautat in disperare si ai crezut ca vei dormi in gara. si apoi...sa incerci sa papi micul dejun dar...sa-ti dai seama ca exista chestii mai interesante de facut. si dupa chestiile interesante...sa pornesti la plimbare...pe plaja. se vezi un cer senin pe care nici norii nu indraznesc sa-l pangareasca...sa vezi o mare calma, care imbratiseaza plaja si geme ca un animal ranit. si sa te plimbi in nestire...pe nisipul fierbinte cu fragmente de scoici aduse cine stie de unde de valurile capricioase.
dintr-o data...sa se buluceasca nori negri...grei...si sa-ti dai seama ca esti prea departe de orice loc acoperit asa ca trebuie sa iti accepti soarta: ploaia de vara. nu calda, nu mangaietoare...ci furioasa...dura...zgomotoasa...cu picaturi mari care te lovesc...cu fulgere care despica cerul...cu tunete care te sperie si te fac sa te ghemuiesti la pieptul lui. sau poate nu te sperie dar...de ce sa nu profiti?
si ploaia se termina...ploile de vara sunt scurte, dar pline de pasiune. sa vezi norii cum se indeparteaza, rusinati parca de iesirea violenta la care au fost martori 2 indragostiti pierduti pe o plaja.
si apoi...apoi sa te intorci agale...sa te odihnesti pe nisip...sa simti briza cum te mangaie si te imbratiseaza...sa simti soarele cum poposeste pe trupul tau prin fiecare raza si te dezmiarda...sa simti ca esti acolo si ca nu mai vrei sa pleci.
dar...nici macar o zi perfecta nu dureaza la infinit...asa ca soarele obosit si somnoros...se retrage spre ascunzatoarea lui de sub valuri. si il vezi cum se inroseste de rusine ca nu poate sa stea mai mult...si coboara agale...cerandu-si parca iertare ca nu mai poate sta. legile firii nu iarta pe nimeni... si asa...incet incet...aluneca aproape adormit pana cand se imbratiseaza cu marea. si marea il accepta...asa cum face de mii de ani. si marea accepta si cele 2 trupuri infierbantate care vor sa se contopeasca...sa simta infinitul...sa traiasca intr-o clipa senzatii pe care altii le asteapta o viata si le imagineaza doar in cele mai frumoase vise. si marea mai adauga o poveste la miile pe care le stie...si pe care le povesteste in fiecare zi...si pe care nimeni nu le aude pentru ca toti sunt ocupati cu propriile lor ganduri si povesti insipide si la fel.
si apoi...patul moale...si somnul odihnitor care te cufunda in visare...care te ajuta sa retraiesti fiecare moment al zilei care abia a trecut...
i want my perfect day....