cred ca nu exista om pe lumea asta care sa nu fi avut de purtat macar o lupta. te lupti cu ispite, te lupti cu altii, te lupti pentru ceva (sau pentru cineva), te lupti cu tine... oricum ar fi nu poti sa renunti la lupta, nu poti sa te ascunzi de ea, nu poti sa te dai batut. ma rog...poti sa te lasi in voia valului, in voia vietii. poti sa shezi bland si sa astepti sa vezi unde te duce. poti sa faci asta. dar...merita? daca te lasi in voia curentului te va duce undeva, dar categoric nu acolo unde ai visat. ca sa iti indeplinesti visele trebuie sa te chinui...sa te zbati...sa iti doresti cu toata fiinta ta sa se intample...sa faci sacrificii si sa nu renunti niciodata. e greu dar nu imposibil. ma rog, exista si oamnei care au vise imposibile dar aceia nu sunt constienti de propria lor capacitate. nu se cunosc suficient. nu sunt destul de ancorati in realitate. si atunci isi merita soarta. oamenii astia sunt la fel ca scotianul din bancul cu scotianul si dumnezeu. se roaga sa castige la loto...se roaga cu ardoare dar...nu cumpara bilet. trebuie sa iti doresti ceva ce poti face, ceva ce nu te va coplesi atunci cand se va intampla, ceva ce poti tine sub control.
in alta ordine de idei, exista 3 tipuri de oameni: cei care cred ca "ce ti-e scris in frunte ti-e pus", cei care cred ca totul este haotic si cei care cred ca totul se intampla cu un scop, ca exista un destin trasat in linii mari si care depinde de alegerile pe care le faci in viata. prima categorie sunt cei care prefera sa "go with the flow". ei sunt convinsi ca viata le este trasata de la inceput si orice ar face nu pot iesi din tipar, asa ca se lasa in voia sortii pentru ca sunt convinsi ca nu au de ales. astia sunt looserii vietii. cei din a doua categorie fac parte cei care nu cred in nimic. fac ce le trece prin cap si nu incearca sa priveasca in profunzime nici o intamplare din viata lor. ei sunt convinsi ca totul se intampla pentru ca asa vor ei si fiecare este propriul lui dumnezeu. astia imi par putin infatuati. in final, sunt cei care isi analizeaza deciziile pentru ca stiu ca fiecare decizie le va influenta viata mai tarziu. ei stiu ca exista un destin, dar destinul ala e ca o harta cu multe rascruci. de fiecare data cand au de facut o decizie importanta stiu ca au ajuns la o rascruce...si decizia respectiva le marcheaza viata pentru ca le alege urmatoarea directie, si implicit urmatoarea intersectie.
eu fac parte din ultima categorie. eu acum port un razboi (nu de alta dar razboiul e format din mai multe lupte Image). ma lupt cu ispite, ma lupt cu demonii din mine, ma lupt cu mine, ma lupt sa aleg drumul bun. de o vreme stau in fata rascrucii si ma intreb ce sa fac. am 2 drumuri. amandoua sunt invaluite in ceata si nu pot vedea ce ma asteapta. amandoua ma sperie. amandoua sunt periculoase. nu stiu care este cel pe care ar trebui sa-l aleg. si culmea este ca, desi eu stau linistita si ma uit stanga-dreapta incercand sa fac o alegere, din cand in cand am cate un "vizitator" care incearca sa-si impuna punctul de vedere. rascrucea mea s-a transformat intr-un camp de lupta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
si sper sa castigi lupta asta! iti doresc din tot sufletul sa iesi invingatoare. eu tocmai am incheiat o lupta si am pierdut. am fost la o rascruce, am analizat, am ales, stiam ca aiurea dar asta mi-a spus inima. am pierdut. a venit a doua rascruce. am ales cu capul. wrong! :)) sper sa nu fi pierdut prea mult de data asta.
dar pana la urma asta e viata, o lupta. am ajuns sa cred ca intr-adevar tre sa lupti si lucrurile bune nu vin de la sine.
pana la alegere, enjoy the ride.
ei andra, nu cred ca e chiar asa. de multe ori am ales si eu si mi s-a parut ca am facut o alegere proasta. dar pe termen lung s-a dovedit a fi ok. chiar si cu prietenul meu de acum. ne cunosteam de mutl timp, eram best buddies, si lui i-a fost teama sa trecem la un alt nivel ca sa nu ne strice prietenia. cand s-a intmplat totusi, am fost suepr fericita. cand am stat si am analizat, m-am gandit ca am facut o greseala si ca mai bine ramaneam la stadiul de amici. chiar ma gandeam sa pun capat inainte sa nu devina prea rau. nu am facut-o si acum s-a materializat in cea mai lunga relatie a mea (fara despartiri si impacari). si pot sa spun ca, in ciuda certurilor inevitabile, sunt fericita. deci deciziile au implicatii se pe termen lung, asa ca probabil ca va fi bine in cele din urma
hug
Trimiteți un comentariu