cand am pierdut?

la inceput nu a fost nimic...sau poate a fost dar noi inca nu cunoastem acest aspect. o fi fost haos, o fi fost abis, o fi fost un punct de lumina...whatever. apoi...a aparut cineva. nu stim cine. si nenea asta (sau tanti...de ce nu tanti?) si-a suflecat manecile, a scuipat in palme si s-a pus pe creat. si a muncit el/ea pana cand a fost multumit/a de rezultat. atunci a rasuflat usurat/a si s-a asezat ca sa-si admire opera (chit ca e bancu' ala cum ca dumnezeu a creat lumea si s-a odihnit si apoi a creat femeia si de atunci nu s-a mai odihnit). opera cea mai importanta era omul...primul om...omul perfect, chiar si dupa ce a fost binecuvantat (sau nu) cu liberul arbitru. dupa asta, omul a fost lasat de capul lui. avea posibilitatea sa aiba grija de el, avea posibilitatea sa-si creeze anumite facilitati, era inzestrat cu o minte ascutita si iscoditoare care sa-l ajute sa-si usureze viata. ideea era evolutia. hai sa evoluam. sa ne facem mari. sa fim mandri de noi. sa putem sa privim spre cer unde credem noi ca e palatu' de clestar al creatorului/creatoarei si sa nu ne fie jena de ce am ajuns. ei bine...lately am cam pierdut acest privilegiu. am luat tot ce era bun si atata am evoluat cu el ca a ajuns sa ne putrezeasca in maini.
am avut natura. natura ne ajuta. mama natura (nu aia de la antena 1) ne dadea tot ce ne trebuia. dadea de papa, dadea de baut, dadea un acoperis deasupra capului (sau macar materialul necesar). ce am facut noi cu natura? ne-am batut joc de ea. acu' suntem mari si tari, frate. acu' avem mcdonalds si kfc. acu avem cola si alte beuturi mai placute la gust decat apa de izvor. ce nevoie mai avem de natura? este mult mai important sa ne asiguram un anumit confort decat sa privim in jurul nostru si sa vedem ce se intampla. avem nevoie de haine de blana ca geaca nu ne mai place. ce daca pt asta dispar specii? avem nevoie de masini pt fiecare membru al familiei (chiar si pentru nebunu' care la 19 ani omoara un om pentru ca vroia sa dea si el o liniuta ca i-a luat taticu mertzan). ce daca aerul devine irespirabil si clima se da peste cap ca acul unei busole undeva la polul magnetic? avem nevoie de sosele pana la mama naibii in varfu' muntelui, ca nu ne mai place sa urcam pe jos. ce daca asta inseamna sa defrisam paduri? avem nevoie sa cultivam noi nush ce planta fix unde nu se poate. ce daca asta inseamna sa secam o mare din cauza irigatiilor? si lista poate continua dar nu vreau sa va plictisesc (inca)... concluzia dureroasa este ca ne-am batut joc de natura. si acum stam si ne plangem in pumni si nu stim cum sa mai carpim gaura din stratul de ozon (nu se peticeste...ghinion), cum sa mai oprim tsunamiurile si alte catastofe. natura se razbuna. cat sa mai suporte? o sa ajungem sa ne mancam intre noi si sa ne batem literalmente pentru o gura de aer proaspat.
am avut puterea. puterea de a lua decizii, puterea de a face bine, puterea de a gandi. la un moment dat insa, s-a ridicat de undeva o mana de oameni mai ai dracu' si au decis ei ca puterea nu e pentru toata lumea. puterea e pentru aia mai dajtepti. si au inventat ei tot felu de metode de a manipula masele. si au reusit. au luat creatorul si i-au dat un nume si s-au folosit de el, fiecare cum l-a dus capul. unii l-au facut razbunator. daca nu faci ce zice el arzi in flacarile iadului si te prajesti la foc mic pentru eternitate. altii l-au facut razboinic. cine nu e cu noi e impotriva noastra si trebuie sa moara. murim si noi cu ei, dar noi vom fi preamariti in eternitate pentru ca am omorat dusmanii dumnezeului nostru.altii l-au facut atat de strict incat de teama lui au uitat sa mai traiasca. dumnezeul lor vede si pedepseste excesele...si nu numai excesele. el vede si pedepseste tot. pacat ca nu prea ma pricep la religiile lumii ca mai dadeam exemple. oricum...am pierdut puterea, vointa, gandirea, pentru ca la un moment dat au fost unii destul de destepti cat sa ne faca sa pierdem asta. o turma infricosata e mai usor de condus decat o adunare in care fiecare gandeste si isi prezinta parerea.
am avut iubirea. nu...n-am gresit...intentionat am folosit trecutul. am avut-o...si am pierdut-o undeva intre ambitii, sete de imbogatire, intrigi, sexualitate dusa la extrem. de ce acum 100 de ani sa zicem un barbat putea iubi o femeie toata viata (sa zicem 50 de ani) si acum un barbat nu poate sta fara sa insele? s-a schimbat barbatul? daca ii intrebi ori nu recunosc ori iti baga un text d-ala gen "barbatu e vanator...e in natura lui" sau "barbatul are nevoie sa-si demonstreze ca inca e atragator si d-asta flirteaza cu cine ii iese in cale". my ass... barbatul s-a apucat sa citeasca la un moment dat chestiile astea si i-a placut ideea. si femeia nu a facut nimic sa-l opreasca. de ce inainte scopul femeii era familia si iubirea si acum scopul e un bosorog burtos dar plin de bani? ca standardele de frumusete nu s-au modificat atat de mult. la 18 ani sa ajungi sotia unui mos mai batran decat tac-tu doar pentru ca iti da ala haine cum n-a vazut neam de neamu tau si te plimba prin lume? cu ce te ajuta asta? hainele iubesc? hainele iti sunt alaturi cand ti-e greu? masinile il fac pe goblinu' de langa tine sa para mai aratos? oh c'mon... iubirea e (sau ar trebui sa fie) mai presus de toate astea. si nu-mi spune mie ca il iubesti p-ala. ce sa iubesti? sunt decenii diferenta...si asta se vede in mentalitate, in vise, in exprimare. sau ti-a cumparat si visele?
ar trebui sa ne fie rusine de ce am ajuns. niste chestii lipsite de valori, de principii, de iubire, de respect... nu mai avem decat setea de imbogatire, dorintele perverse, nevoia de confort si nesimtirea cu care ne autodistrugem. cand am pierdut frumusetea?

P.S. am luat in calcul o varianta mai mult sau mai putin religioasa a creatiei. nu cred in teoria evolutiei si va explic si asta. daca ne tragem din maimute si am evoluat...ar trebui sa evoluam in continuare. si asta nu se intampla. toate animalele ar trebui sa evolueze daca acest proces a fost inceput. desi...daca ma gandesc mai bine...am putea sa consideram ca am evoluat pana la un punct, un maxim al acestui proces (care nu stiu cand a fost atins), si apoi am inceput sa involuam. o doamne...vom redeveni maimute