don't

ati observat vreodata ca exista oameni care au tendinta sa-si bage nasu' pana in cel mai mic detaliu al vietii tale? si nu numai ca fac asta....asta n-ar fi nimic...dar mai si comenteaza frate! incearca sa-ti explice ei cum ar fi bine sa-ti traiesti viata...ce sa faci...cu cine sa umbli...ce sa crezi etc. i hate those ppl.
de-a lungul zbuciumatei mele existente tot timpul s-a gasit cineva care sa faca pe desteptu' cu mine si sa-mi explice cum ar trebui sa-mi traiesc viata. hai sa vedem...probabil ca pana in 10 ani este relativ normal sa-ti traseze cineva drumul si tu sa-l urmezi pas cu pas. ca deh...esti un putza bleaga si nu prea stii tu cu ce se mananca viata asta. pana pe la 16 ani (zic eu asa) inca mai ai nevoie sa ti se traseze niste linii indicatoare....sa nu te ratacesti. esti adolescent, esti teribilist...ai nevoie de cineva care sa te anunte cand depasesti limita sau cand deviezi prea mult intr-o parte sau in alta.
dar pe urma? pe urma poti si singur. ti-ai format niste opinii...ti-ai trasat niste linii directoare...stii cam cu ce se mananca viata...stii ce vrei sa faci. de aici inainte te descurci singur.
e adevarat....un sfat bun nu strica niciodata. dar rezumati-va, frate, la un sfat!!! nimeni nu poate sa traiasca viata in locul altcuiva. nimeni nu poate sa stie exact ce simte altcineva. nimeni nu poate citi ganduri si nu poate afirma "eu stiu mai bine decat tine ce simti si ce trebuie sa faci" NIMENI!
fiecare are dreptul si obligatia sa-si traiasca singur viata...pana la capat...sa faca greseli...sa-si indrepte greselile...sa invete din ele. ce sens are sa traiesti daca cineva te baga intr-o bula de sticla si nu-ti permite decat sa vezi spectacolul fara sa faci parte din el? ce sens are sa te zbati daca cineva ia deciziile in locul tau fara sa se intrebe daca sunt bune pt tine?
de cand ma stiu...tot timpul s-a gasit cate un binevoitor (nu mereu un membru al familiei). si acum ma uit in urma: nu am facut liceul pe care il vroiam...nu am facut specializarea pe care o vroiam la liceu. pe urma...nu am facut facultatea pe care o vroiam si...ce surpriza...nici acolo nu am facut specializarea pe care o vroiam. nu am putut sa am prietenii pe care ii vroiam...nu am putut sa ies in locuri unde as fi vrut sa ma duc...anu trecut nu aveam voie sa ies la o anumita terasa din anumite mtive. pe de alta parte...s-au gasit oameni care stiau mai bine decat mine ce simt pentru ei...stiau mai bine decat mine ce vreau sa fac cu viata mea...stiau mai bine ce fel de persoana imi trebuie langa mine.
ei bine...azi dupa o discutie care m-a dezamagit profund si care mi-a lasat un gol in suflet si o lacrima in coltul ochiului...pot sa spun cu mana pe inima ca VA URASC PE TOTI.
nu am nevoie de marcaje ca sa-mi traiesc viata. nu am nevoie sa mi se sublinieze evidentul. nu am nevoie sa mi se spuna cum sa gandesc si pe cine sa iubesc. nu am nevoie sa mi se spuna ce e mai bine pentru mine. stiu si eu
vreau sa fac greseli. vreau sa invat din ele. nu vreau sa ajung la 50 de ani...sa ma uit in urma...si sa-mi dau seama ca nu am trait decat prin altii...prin experientele lor povestite mie cu mai mult sau mai putin talent. vreau viata mea!