pe la interviu

ca tot omul, m-am hotarat si eu ca e cazul sa imi schimb jobul. ei, poate nu ca tot omul, dar cu siguranta se cere asa ceva ca deja am implinit 3 ani in firma asta si nu vad pe nicaieri posibilitati de promovare sau recunoastere de merite. poate o sa povestesc si despre asta mai tarziu. dar deocamdata sa va zic ce magarie am patit acum vreo 2 sau 3 saptamani.
mi-am depus cvul pe bestjobs la un job care suna oarecum dubios. se chema "manager" si iti cereau chestii prea putine si prea banale. dar m-au atras tare mult responsabilitatile (recrutare, pregatire etc). sambata dimineata ma suna o tanti disperata sa stie daca ma pot duce la interviu. am stabilit ca ma duc, mi-a explicat unde e sediul, dar biata de mine nu a inteles cum se cheama firma...si mi-a fost si tarsa sa intreb. asa ca, in ziua stabilita, m-am indreptat voiniceste spre sediu (care inca nu e terminat complet si am urcat pe scari ocolind gramajoare de moloz).
cand am ajuns acolo mi-a oferit un pahar de apa. deshidratata fiind, am acceptat, dar treaba asta a durat 5 min, ca nu gasea pahare si bucataria (si eu in gandul meu ma asteptam macar la o apa "la fantana"). heh...trecem cu vederea ca acum incepe cu adevarat intrarea intr-o alta dimensiune unde oamenii au oduri ciudate de a atrage candidati.
prima chestie pe care mi-a zis-o a fost "stiu ca ai aplicat la un post de manager, dar asta e de fapt postul unde poti ajunge daca promovezi" (no shit femeie...cam asa e peste tot daca stam sa ne gandim). si s-a apucat ea sa imi explice ca de fapt jobul este agent de asigurari (sa o las sa se chinuie? sa ii zic de acum ca nu ma interseaza? o las sa se chinuie). si eu ma asteptam sa inceapa interviul. no ti-ai gasit: s-a apucat femia sa ma intrebe de pensia mea privata si sa ma convinga sa imi fac la ei (nu vreau...vreau sa iti spun ce stiu sa fac, sa te oftici si sa ma lasi sa plec). ti-ai gasit. dupa asta a inceput sa ma faca sa ma simt din ce in ce mai bine: "tu cati ani ai? 30 si?" (vaca dracului, am ceva mai mult de juma din varsta ta)...pana la urma s-a uitat in cv, a vazut cat am si a scos un "vai ce tanara esti" plin de melancolie si regrete, dupa care ma loveste in moalele capului "da' stii, chiar daca esti asa de tanara poti sa mori si maine. poate cazi pe scari...poate da masina peste tine...ti se poate intampla orice...da, da, asculta la mine...poti sa mori si acuma cand pleci de aici...de ce sa nu iti faci asigurare de viata" (DIE DIE DIE!!!!!). dupa treaba asta a inceput sa imi faca un mini training despre cum se incheie politele de asigurari, cate intalniri ar trebui sa fie, cum vorbesti cu clientul etc (m-am angajat? am zis eu ca ma angajez? n-am semnat nimic, nu? ce dracu caut aici invatand despre cum se fac polite de asigurari?). pana la urma a inceput sa ma bage si pe mine in seama. si mi-a pus cateva intrebari. auzi...m-a intrebat daca sunt violenta. m-a pufnit si rasul. eu, violenta?! (doamne ce i-as mai infige pixu ala in cur ca sa nu mai aiba cu ce se juca! si ce i-as mai trage 2 peste fata sa-i indrept dintii).
intr-un final s-a apucat sa imi spuna cat de multi bani ies din treaba asta, si cum isi face ea casa in afara bucurestiului, si cum are cel mai tare job din lume. desore salariu n-a vrut sa vorbim. vroia sa ne mai vedem o data. a doua zi i-am spus ca nu ma intereseaza ca aplicasem pentru altceva, nu pentru agent de asigurari. nu a fost prea incantata. de fapt mi-a inchis telefonu in nas. poate se astepta macar o pensie sau o polita sa-mi fac la ea. deh! poate mor maine...