se trezea dimineata. privea putin pe geam sa simta noua zi. fie vedea muguri gata sa plesneasca, fie vedea frunzisul verde si des al pomilor, fie se intrista alaturi de frunzele care cadeau alene ingalbenite de vreme, fie se bucura ca un copil de fulgii de nea. depinde....
dupa ce saluta noua zi cu un zambet isi fuma linistita o tigara si apoi intra in vartejul cotidian. se ducea la job...un job normal, un salariu normal, o viata normala. seara se intalnea cu prietenii. cateodata se intalnea cu cate un barbat. uneori dura cateva ore dupa care fiecare isi vedea de drumul lui. alteori destinele lor mergeau pe acelasi drum un timp. in final insa, inevitabil, ramanea singura. suferea de fiecare data dar isi revenea repede. era puternica si stia si ea asta.
totusi...ii era dor. mereu. la inceput a ignorat senzatia. credea ca i se pare. dar nu...dorul era din ce in ce mai puternic. era ca o durere surda si enervanta. cam ca o durere de masea. ce pacat ca nu exista calmant pentru suflet... vazand ca nu vrea sa treaca, a incercat sa-l vindece. a inceput sa iasa mai des. sa munceasca mai mult. sa se intalneasca mai des cu alti barbati. credea ca dorul va disparea de la sine. dar nu...el statea acolo, incapatanat si chinuitor. si ea simtea ca ii lipseste ceva. a crezut mai intai ca e vorba de vreun fost iubit. poate fara sa-si dea seama a intalnit ceva care i-a amintit de el. dar nu...toti venisera si trecusera. nu ii era dor de nici unul. poate de vreo cunostinta cu care nu mai vorbise demult? nu...nici asta. cu toti prietenii apropiati vorbea aproape zilnic. si ceilalti nu o interesau. poate ii era dor de un loc pe care il vazuse candva. nu...nici asta. si totusi ceva ii lipsea. la un moment dat si-a dat seama ca nu mai poate trai asa. nu mai poate lasa starea asta sa ii afecteze viata. si atunci si-a facut un fel de scut pe care l-a pus peste sufletul ei. dorul a mai persistat putin, dar scutul nepasarii era prea puternic.
in cele din urma s-a trezit intr-o dimineata si si-a dat seama ca dorul a disparut. la fel ca si senzatia de gol, de lipsa a cuiva. si-a dat seama ca nu mai este nevoie sa caute acel ceva care ii lipsea. nici macar nu isi mai amintea ca ii lipsea ceva. si si-a reluat viata obisnuita, monotona, in care fiecare zi era la fel si doar anotimpurile se scurgeau marcand trecerea timpului.
si la 2 blocuri distanta locuia un barbat. si lui ii era dor...
Un comentariu:
Viata noastra e un puzzle ale carui piese asteapta sa fie gasite. Si le cautam la prieteni, rude, cunostiinte, colegi.
Trimiteți un comentariu