si fusai si la slujba

aseara m-am cam fraierit. ca tot omu', vroiam sa iau si eu lumina, ca deh! se poarta. am vorbit si cu pretenu' sa mergem impreuna, el sa o duca si acasa, si dup-aia sa mergem sa petrecem la un amic. ei, nu a fost sa fie pentru ca un alt amic a propus sa mergem la o biserica in pipera ca vroia sa fie si el cu unu' dintre best friends ai lui in noaptea aia. pacatul meu ca am mers cu el (nu am stiut ca best friendu' e credincios. de fapt nici acum nu stiu daca el sau gagica-sa). am ajuns acolo, am luat lumina, si ma gandeam ca merem. mie deja imi inghetau treptat picioarele, incepand de la degete si avansand spre zone mai sensibile. ti-ai gasit...
a inceput asa zisa slujba. popa canta si in spatele lui tusea una in microfon de numa numa. dup-aia a inceput sa cante si aia si era ca si cum ai zgaria cu unghiile pe tabla over and over again, intr-un sadism demn de o cauza mai buna. si iar popa, si iar aia, si iar popa...si i-a sunat mobilu popii in timp ca o tinea una si buna cu iisus cel inviat si iisus cel botezat si iisus cel inaltat si multe alte nume de scena dintr-astea. si in, timp ce inghetul imi atinsese cel putin genunchii si plictiseala atinsese un punct undeva putin peste cap, am inceput sa ma uit in jur. o mare turma. unii erau sictiriti, dar venisera cu parinti, bunici sau gagici credincioase si se tineau de lumanare sperand poate ca la anu' nu mai invie nimeni. altii se uitat spre un anumit punct (cam acelasi pt toti desi nu era nimic acolo) si mormaiau in barba "hristos a inviat din morti...". neste babe cred ca mai aveau putin si plangeau cu gandul la vecii vecilor ce va sa vie si la judecata de apoi. si unii parca erau in transa. aia cred ca asteptau in orice clipa sa vada pe cineva inviind din morti sau macar o dovada. si in toata adunatura asta pestrita de ipocriti si de oameni maipulati, ajunsesem sa ma simt si eu ipocrita. mi-a trecut cand am avut ocazia sa spun cuiva cu voce tare ca eu nu cred si ca m-am dus acolo just for the fun of it si pentru amintiri pe care mi le trezeste toata tarasenia asta.
in cele din urma, dupa o ora de chin si inghet, am plecat in sfarsit. pleca aproape toata lumea. unii mai indrazneti sau mai tenace au ramas. nush ce se mai petrecea pe acolo. dar toata chestia asta mi s-a parut trista. si suparatoare. si ipocrita.
stiu ca unii o sa ma judece chiar daca acum credinta nu mai e in voga. si poate unii vor incerca sa ma convinga ca gresesc si o sa ard in focurile iadului. i don't care. imi rezerv dreptul sa gandesc...si sa nu cred