miercuri, 2 aprilie 2008
seara de vara
s-au intalnit pentru prima oara intr-o seara calda de vara. de cum s-au vazut s-au recunoscut. stiau ca in sfarsit s-au gasit. stiau ca de acum totul va fi bine. simteau cum iubirea creste in sufletele lor si stiau ca este bine. stiau ca asa trebuie sa fie. se cautasera demult. se cautasera cu mult inainte sa aiba constiinta de sine. se cautasera cu mult inainte sa ajunga in forma materiala in care se vedeau azi.
din clipa cand s-au cunoscut nu au mai avut nevoie de altceva. fiecare ii era suficient celuilalt. se intelegeau din priviri. se intelegeau din zambete. si oamenii vedeau ca iubirea lor aproape se materializeaza...aproape se vede...aproape ca ii cuprinde si pe ceilalti...ii invaluie...ii mangaie...ii face sa fie optimisti.
cand nu erau impreuna simteau ca o parte din ei lipseste. cand nu erau impreuna dorul ii mistuia si ii durea fizic. cand nu erau impreuna se cautau cu lacomie...cu pasiune. si cand se regaseau se simteau ca un tot, ca doua jumatati imbinate perfect. si se iubeau din ce in ce mai mult. si simteau pacea si armonia. se simteau binecuvantati.
unirea lor fizica a fost divina. s-au lasat invaluiti de dorinta de a-si regasi jumatatea pierduta, de pasiunea de a descoperi ceea ce stiau ca au cautat tot timpul, de iubirea care se materializase in jurul lor ca o aura, ca o ceata argintie si calda. trupurile lor gasisera ritmul perfect. sufletele lor se inaltau inlantuite si tindeau catre fericirea absoluta. erau impreuna si doar asta conta. stiau ca in sfarsit s-au regasit si ca nimic nu-i mai poate desparti. nimic. nimic...
au urmat zile si nopti...au urmat saptamani si apoi luni. si totusi...mereu descopereau ceva nou. fiecare il descoperea pe celalalt si impreuna se descopereau pe sine. era perfect. era sublim. si ei stiau asta.
intr-o seara calda de vara s-au intalnit. se plimbau tinandu-se de mana. cuvintele erau de prisos pentru ca sufletele lor comunicau. la un moment dat s-au vazut doi ochi galbeni, imensi, de foc. se apropiau cu viteza. lumina lor ii invaluia. s-a auzit un sunet ascutit ca de trompeta. apoi un scartait care le-a sfredelit timpanele. mirosul de cauciuc incins. si dintr-o data s-au simtit mai usori...amandoi. si tinandu-se de mana au inceput sa urce spre lumina...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu