am dat peste poezia asta intr-un roman. mi s-a parut foarte tare....m-am gandit sa n-o tin numai pentru mine asa ca...here u go:
cunosti tu noaptea ce-n vazduh se lasa
pe vant turbat si-n rapait de ploi,
cand nu e stea pe bolta-ntunecoasa
si nici un ochi nu vede prin puhoi?
oricat de neagra-i noaptea, zi se face;
deci culca-te in tihna, dormi in pace!
cunosti tu noaptea ce pe vieti se lasa
cand moartea-ti da culcusul cel de veci,
nemarginirea cand te cheama-acasa,
si sangele zvacneste-n spaime reci?
oricat de neagra-i noaptea, zi se face;
deci culca-te in tihna, dormi in pace!
cunosti tu noaptea ce in gand se lasa
si nu-i poti smulge valu-ntunecat,
si sufletu-i pierdut, ca strans in plasa
si mii de diavoli creierii-ti strabat?
atunci nu-ti afli tihna si nici pace,
caci niciodata ziua nu se face!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu