asta e cu dedicatie...si se stie el...si pentru ceilalti ar trebui sa fie doar o piesa superba care spune multe
miercuri, 30 aprilie 2008
duminică, 27 aprilie 2008
si fusai si la slujba
aseara m-am cam fraierit. ca tot omu', vroiam sa iau si eu lumina, ca deh! se poarta. am vorbit si cu pretenu' sa mergem impreuna, el sa o duca si acasa, si dup-aia sa mergem sa petrecem la un amic. ei, nu a fost sa fie pentru ca un alt amic a propus sa mergem la o biserica in pipera ca vroia sa fie si el cu unu' dintre best friends ai lui in noaptea aia. pacatul meu ca am mers cu el (nu am stiut ca best friendu' e credincios. de fapt nici acum nu stiu daca el sau gagica-sa). am ajuns acolo, am luat lumina, si ma gandeam ca merem. mie deja imi inghetau treptat picioarele, incepand de la degete si avansand spre zone mai sensibile. ti-ai gasit...
a inceput asa zisa slujba. popa canta si in spatele lui tusea una in microfon de numa numa. dup-aia a inceput sa cante si aia si era ca si cum ai zgaria cu unghiile pe tabla over and over again, intr-un sadism demn de o cauza mai buna. si iar popa, si iar aia, si iar popa...si i-a sunat mobilu popii in timp ca o tinea una si buna cu iisus cel inviat si iisus cel botezat si iisus cel inaltat si multe alte nume de scena dintr-astea. si in, timp ce inghetul imi atinsese cel putin genunchii si plictiseala atinsese un punct undeva putin peste cap, am inceput sa ma uit in jur. o mare turma. unii erau sictiriti, dar venisera cu parinti, bunici sau gagici credincioase si se tineau de lumanare sperand poate ca la anu' nu mai invie nimeni. altii se uitat spre un anumit punct (cam acelasi pt toti desi nu era nimic acolo) si mormaiau in barba "hristos a inviat din morti...". neste babe cred ca mai aveau putin si plangeau cu gandul la vecii vecilor ce va sa vie si la judecata de apoi. si unii parca erau in transa. aia cred ca asteptau in orice clipa sa vada pe cineva inviind din morti sau macar o dovada. si in toata adunatura asta pestrita de ipocriti si de oameni maipulati, ajunsesem sa ma simt si eu ipocrita. mi-a trecut cand am avut ocazia sa spun cuiva cu voce tare ca eu nu cred si ca m-am dus acolo just for the fun of it si pentru amintiri pe care mi le trezeste toata tarasenia asta.
in cele din urma, dupa o ora de chin si inghet, am plecat in sfarsit. pleca aproape toata lumea. unii mai indrazneti sau mai tenace au ramas. nush ce se mai petrecea pe acolo. dar toata chestia asta mi s-a parut trista. si suparatoare. si ipocrita.
stiu ca unii o sa ma judece chiar daca acum credinta nu mai e in voga. si poate unii vor incerca sa ma convinga ca gresesc si o sa ard in focurile iadului. i don't care. imi rezerv dreptul sa gandesc...si sa nu cred
a inceput asa zisa slujba. popa canta si in spatele lui tusea una in microfon de numa numa. dup-aia a inceput sa cante si aia si era ca si cum ai zgaria cu unghiile pe tabla over and over again, intr-un sadism demn de o cauza mai buna. si iar popa, si iar aia, si iar popa...si i-a sunat mobilu popii in timp ca o tinea una si buna cu iisus cel inviat si iisus cel botezat si iisus cel inaltat si multe alte nume de scena dintr-astea. si in, timp ce inghetul imi atinsese cel putin genunchii si plictiseala atinsese un punct undeva putin peste cap, am inceput sa ma uit in jur. o mare turma. unii erau sictiriti, dar venisera cu parinti, bunici sau gagici credincioase si se tineau de lumanare sperand poate ca la anu' nu mai invie nimeni. altii se uitat spre un anumit punct (cam acelasi pt toti desi nu era nimic acolo) si mormaiau in barba "hristos a inviat din morti...". neste babe cred ca mai aveau putin si plangeau cu gandul la vecii vecilor ce va sa vie si la judecata de apoi. si unii parca erau in transa. aia cred ca asteptau in orice clipa sa vada pe cineva inviind din morti sau macar o dovada. si in toata adunatura asta pestrita de ipocriti si de oameni maipulati, ajunsesem sa ma simt si eu ipocrita. mi-a trecut cand am avut ocazia sa spun cuiva cu voce tare ca eu nu cred si ca m-am dus acolo just for the fun of it si pentru amintiri pe care mi le trezeste toata tarasenia asta.
in cele din urma, dupa o ora de chin si inghet, am plecat in sfarsit. pleca aproape toata lumea. unii mai indrazneti sau mai tenace au ramas. nush ce se mai petrecea pe acolo. dar toata chestia asta mi s-a parut trista. si suparatoare. si ipocrita.
stiu ca unii o sa ma judece chiar daca acum credinta nu mai e in voga. si poate unii vor incerca sa ma convinga ca gresesc si o sa ard in focurile iadului. i don't care. imi rezerv dreptul sa gandesc...si sa nu cred
miercuri, 23 aprilie 2008
de prin lume
am trait sa o vad si p-asta: canibalism in floare si oamenii aia chiar sunt mandri de ei. prin china cica, se prachica papatul de...avortoni. mare delicatese mare...
te duci la spital, ceri un fat avortat, doctoru ti-l da, si esti mai tare decat ala de papa caviar dimineata, la pranz si seara.
si doctorii sunt si ei ok cu treaba asta...mai bine asa decat sa se piarda. pe mine ma depaseste chestia asta. adica...nu e ca si cum ai manca un purcel de lapte sau un pui de gaina. mananci o chestie care, daca s-ar fi dezvoltat complet, ar fi fost un om. si mai si lauzi gustul si fragezimea. makes me sick.
si stateam si ma gandeam asa...bineinteles exagerand o tzara, cum imi sta in caracter. peste un numar de ani resursele pamantului se vor cam epuiza. cel putin asa se preconizeaza. si atunci ce o sa facem? ajungem sa ne mancam la propriu intre noi? adultii is mai atosi da merge, in lipsa de altceva?!
de acum o sa am mai multa grija cand spun cuiva "manca-mi-ai curu". cine stie cum ma aude vreun chinez si raman fara...
si daca nu credeti si vi se pare SF, am si linkuri doveditoare:
http://www.geocities.com/orthopapism/anthropophagy3.html
http://www.heretical.com/cannibal/china.html
te duci la spital, ceri un fat avortat, doctoru ti-l da, si esti mai tare decat ala de papa caviar dimineata, la pranz si seara.
si doctorii sunt si ei ok cu treaba asta...mai bine asa decat sa se piarda. pe mine ma depaseste chestia asta. adica...nu e ca si cum ai manca un purcel de lapte sau un pui de gaina. mananci o chestie care, daca s-ar fi dezvoltat complet, ar fi fost un om. si mai si lauzi gustul si fragezimea. makes me sick.
si stateam si ma gandeam asa...bineinteles exagerand o tzara, cum imi sta in caracter. peste un numar de ani resursele pamantului se vor cam epuiza. cel putin asa se preconizeaza. si atunci ce o sa facem? ajungem sa ne mancam la propriu intre noi? adultii is mai atosi da merge, in lipsa de altceva?!
de acum o sa am mai multa grija cand spun cuiva "manca-mi-ai curu". cine stie cum ma aude vreun chinez si raman fara...
si daca nu credeti si vi se pare SF, am si linkuri doveditoare:
http://www.geocities.com/orthopapism/anthropophagy3.html
http://www.heretical.com/cannibal/china.html
duminică, 20 aprilie 2008
poze funny
daca avem sezon de reduceri avem si d-ala de cresteri?
o doamne o doamne o doamne...cat de multe face un mic spatiu cateodata
oare cate teste au facut inainte pentru a-i afla exact gustul?
e blonda, dar ai crede ca pana la varsta asta a invatat macar sa imite pe cei din jur...
am avut cresteri, de ce sa nu avem si stagnari de preturi?
cate-un pic, pic, pic...
o doamne o doamne o doamne...cat de multe face un mic spatiu cateodata
oare cate teste au facut inainte pentru a-i afla exact gustul?
e blonda, dar ai crede ca pana la varsta asta a invatat macar sa imite pe cei din jur...
am avut cresteri, de ce sa nu avem si stagnari de preturi?
cate-un pic, pic, pic...
vineri, 18 aprilie 2008
iar la interviu
cum imi caut pe bune un nou job, am mai fost la un interviu (dupa ce am refuzat 2 pana acum). de data asta a fost ceva mai special. o oarecum-matusa a maica-mii cunostea pe o tipa care lucreaza la o mare firma si a sunat-o p-aia sa imi puna o vorba buna. madam a zis ca la grivco nu numai ca nu se fac angajari, dar se dau afara, asa ca a zis ca m-ar baga la o firma de-a ei, nou deschisa. gafa pe care a facut-o oarecum-matusa maica-mii a fost ca i-a zis tipei ca eu am salariu de 300 de euro si ca vreau sa imi schimb jobul ca vreau mai multi bani. intr-adevar vreau mai multi bani, dar salariul meu in nici un caz nu e 300 de euro. e ceva mai maricel. ma rog...sa incepem povestirea.
am vorbit cu tanti si am stabilit ca ne vedem la 9 juma'. eu am ajuns mai devreme cu 10 min, ea a intarziat vreo 15. cam naspa. am stat si am asteptat acolo si ma uitam la fomeia de serviciu cum uda plantele si stergea birourile. ca tot veni vorba...au niste birouri...inca nu sunt mobilate complet da sunt maaaaari. eu, obisnuita cu o mini hala in care lucreaza 100 de oameni, am fost cu adevarat placut surprinsa (si au si niste monitoare...). ma rog...a ajuns si madama in cele din urma si am inceput intrevederea. tipa era destul de tzapana si cam sictirita. mi-a spus ca are nevoie de o secretara, dar care sa faca mult mai mult decat o secretara (adica si aprovizionare, si arhivare, si sa se ocupe de facturari si de comenzi etc si cand e ea plecata secretara sa ii faca treaba si sa se ocupe si de eventuali clienti). mi-a zis ca daca nu am experienta e cam naspa, dar putem sa ne mai vedem o data, si sa vedem ce si cum. dupa care s-a gandit sa ma intrebe ce fac eu. cand i-am zis helpdesk pe soft de editare video i-a picat fata (din asta mi-am dat seama ca ori nu stie ce e help desk ori nu stie ce inseamna soft de editare video). s-a redresat pana la urma si mi-a zis ca e interesant si ca a aflat ca vreau sa plec din cauza banilor. i-am zis ca asta nu e chiar adevarat, ca eu vreau sa plec din cauza ca nu am unde sa promovez, ca banii sunt totusi ok. s-a uitat ciudat la mine (probabil se gandea ca daca ma multumesc cu 300 de eur sunt cam fraierica), asa ca am gasit de cuviinta sa o anunt ca oarecum-matusa nu a zis suma corecta, si ca suma de fapt e...mai mare. i-am zis cat am si s-a cam inverzit la fata. si brusc n-a mai fost sictirita si relaxata. a luat o pozitie mai profi, si a inceput sa-mi puna intrebari ca sa gaseasca o scapare (gen daca am carte de munca, daca am contract, daca am 18 net sau brut, daca am bonuri etc). a fost cam dezamagita ca totul era in regula. i s-a lungit fata si mi-a zis ca nu crede ca imi poate oferi 20, dar a inceput sa imi tot spuna de posibilitati de promovare, de cata nevoie are ea de o mana dreapta, cum pleaca foarte des si ar avea nevoie de cineva ca mine sa ii tina locul...treburi d-astea menite sa ma incante. adevarul ca nush cat de incantata sa fiu. acum sunt intr-o mare dilema (in caz ca decide sa stranga din dinti si sa-mi dea cati bani vreau). a ma duce sau a nu ma duce..asta e intrebarea. pe de-o parte ea mi-a spus mai mult sau mai putin direct ca exista o gramada de posibilitati de avansare si daca ma descurc eu o sa fiu prima luata in calcul. pe de alta parte, daca nu merge firma eu o sa raman o amarata de secretara cu o gramada de indatoriri. o sa muncesc de o sa-mi sara capacele si experienta pentru un eventual viitor post va fi secretara...nu tipa buna la toate.
any help/suggestion would be highly appreciated (poate voi va pricepeti mai bine la cum merg lucrurile pe piata joburilor in ziua de azi)
am vorbit cu tanti si am stabilit ca ne vedem la 9 juma'. eu am ajuns mai devreme cu 10 min, ea a intarziat vreo 15. cam naspa. am stat si am asteptat acolo si ma uitam la fomeia de serviciu cum uda plantele si stergea birourile. ca tot veni vorba...au niste birouri...inca nu sunt mobilate complet da sunt maaaaari. eu, obisnuita cu o mini hala in care lucreaza 100 de oameni, am fost cu adevarat placut surprinsa (si au si niste monitoare...). ma rog...a ajuns si madama in cele din urma si am inceput intrevederea. tipa era destul de tzapana si cam sictirita. mi-a spus ca are nevoie de o secretara, dar care sa faca mult mai mult decat o secretara (adica si aprovizionare, si arhivare, si sa se ocupe de facturari si de comenzi etc si cand e ea plecata secretara sa ii faca treaba si sa se ocupe si de eventuali clienti). mi-a zis ca daca nu am experienta e cam naspa, dar putem sa ne mai vedem o data, si sa vedem ce si cum. dupa care s-a gandit sa ma intrebe ce fac eu. cand i-am zis helpdesk pe soft de editare video i-a picat fata (din asta mi-am dat seama ca ori nu stie ce e help desk ori nu stie ce inseamna soft de editare video). s-a redresat pana la urma si mi-a zis ca e interesant si ca a aflat ca vreau sa plec din cauza banilor. i-am zis ca asta nu e chiar adevarat, ca eu vreau sa plec din cauza ca nu am unde sa promovez, ca banii sunt totusi ok. s-a uitat ciudat la mine (probabil se gandea ca daca ma multumesc cu 300 de eur sunt cam fraierica), asa ca am gasit de cuviinta sa o anunt ca oarecum-matusa nu a zis suma corecta, si ca suma de fapt e...mai mare. i-am zis cat am si s-a cam inverzit la fata. si brusc n-a mai fost sictirita si relaxata. a luat o pozitie mai profi, si a inceput sa-mi puna intrebari ca sa gaseasca o scapare (gen daca am carte de munca, daca am contract, daca am 18 net sau brut, daca am bonuri etc). a fost cam dezamagita ca totul era in regula. i s-a lungit fata si mi-a zis ca nu crede ca imi poate oferi 20, dar a inceput sa imi tot spuna de posibilitati de promovare, de cata nevoie are ea de o mana dreapta, cum pleaca foarte des si ar avea nevoie de cineva ca mine sa ii tina locul...treburi d-astea menite sa ma incante. adevarul ca nush cat de incantata sa fiu. acum sunt intr-o mare dilema (in caz ca decide sa stranga din dinti si sa-mi dea cati bani vreau). a ma duce sau a nu ma duce..asta e intrebarea. pe de-o parte ea mi-a spus mai mult sau mai putin direct ca exista o gramada de posibilitati de avansare si daca ma descurc eu o sa fiu prima luata in calcul. pe de alta parte, daca nu merge firma eu o sa raman o amarata de secretara cu o gramada de indatoriri. o sa muncesc de o sa-mi sara capacele si experienta pentru un eventual viitor post va fi secretara...nu tipa buna la toate.
any help/suggestion would be highly appreciated (poate voi va pricepeti mai bine la cum merg lucrurile pe piata joburilor in ziua de azi)
marți, 15 aprilie 2008
mare ti-i gradina, doamne
//asta nu mi s-a intamplat mie, dupa cum se poate vedea din nume, ci unui coleg de la munca. a avut un chat cu un om care probabil se plictisea de numa' numa' si s-a gandit sa fie amuzant cu suportul tenhic. catalin e colegul, nick e cretinul si resturile sunt produsele pe care oferim suport. l-am lasat de la inceput ca sa vedeti de unde a pornit totul...
[00:00:00] Hi, my name is Catalin. How may I help you?
[00:01:03] Nick: hi, yes i want to import HDV1080i recorded via firewire and save it as an avi file at its full size of 1440x1080.. is that pssible with studio 11?
[00:01:56] Catalin: Yes, Studio is capable of HD output.
[00:02:09] Nick: in avi format at full 1440x1080 ?
[00:05:35] Catalin: Yes, Studio supports 1080i.
[00:05:51] Nick: when saving as avi file format though?
[00:06:38] Catalin: No, as a Windows Media File.
[00:07:08] Nick: so theres no way to do it as avi? no patch or download or anything?
[00:07:34] Catalin: No, only as a Windows Media File.
[00:07:50] Nick: why not? :'(
[00:08:17] Catalin: Because this is how it was designed.
[00:08:34] Nick: but why? pinnacle doesnt like avi files?
[00:09:20] Catalin: No, that's just the way the software was designed.
[00:09:42] Nick: could you ask them to program a patch for it so it can?
[00:10:02] Catalin: No.
[00:10:13] Nick: please? for me?
[00:10:48] Catalin: Excuse me?
[00:11:07] Nick: could you ask the designers to do it, as a favor for me?
[00:11:48] Catalin: I'm afraid not.
[00:12:18] Nick: oh... did i do something wrong? i thought we had a connection catalin
[00:12:31] Catalin: Excuse me???
[00:12:39] Nick: do ya love me?
[00:13:18] Catalin: I am a man.
[00:13:30] Nick: do you think you could learn to love me?
[00:13:49] Catalin: I think not.
[00:13:59] Catalin: Please disconnect as i cannot love you.
[00:14:18] Nick: but you saw my downstairs mix up... and we had the AVI file talk times
[00:14:29] Nick: its how love begins, dont you think?
[00:15:27] Catalin: NO. Please disconnect. I am married and i have 5 children.
[00:16:18] Catalin: I f you have no further questions, please disconnect.
[00:16:53] Nick: would you love me if I wore my robe and wizard hat?
[00:17:15] Catalin: I f you have no further questions, please disconnect.
[00:17:43] Nick: sorry... i guess you couldnt learn to love me after all
[00:17:58] Catalin: I f you have no further questions, please disconnect.
[00:18:01] Nick: so what do you think of that whole chris crocker / leave brittney alone thing? crazy eh?
[00:19:23] Catalin: Please disconnect or i will disconnect you.
[00:19:33] Nick: whatcha' wearin' ?
[00:20:01] Catalin: Please disconnect or i will disconnect you.
[00:20:39] Catalin: If you have no more problems, i'm going to be forced to disconnect you.
[00:20:51] Nick: im wearing ladies panties... hehehe and im a man... how naughty dont you think?
[00:20:55] Nick: im also wearing my robe and wizard hat
[00:21:42] Catalin: I will disconnect you now.
[00:21:45] Catalin: disconnected
[00:00:00] Hi, my name is Catalin. How may I help you?
[00:01:03] Nick: hi, yes i want to import HDV1080i recorded via firewire and save it as an avi file at its full size of 1440x1080.. is that pssible with studio 11?
[00:01:56] Catalin: Yes, Studio is capable of HD output.
[00:02:09] Nick: in avi format at full 1440x1080 ?
[00:05:35] Catalin: Yes, Studio supports 1080i.
[00:05:51] Nick: when saving as avi file format though?
[00:06:38] Catalin: No, as a Windows Media File.
[00:07:08] Nick: so theres no way to do it as avi? no patch or download or anything?
[00:07:34] Catalin: No, only as a Windows Media File.
[00:07:50] Nick: why not? :'(
[00:08:17] Catalin: Because this is how it was designed.
[00:08:34] Nick: but why? pinnacle doesnt like avi files?
[00:09:20] Catalin: No, that's just the way the software was designed.
[00:09:42] Nick: could you ask them to program a patch for it so it can?
[00:10:02] Catalin: No.
[00:10:13] Nick: please? for me?
[00:10:48] Catalin: Excuse me?
[00:11:07] Nick: could you ask the designers to do it, as a favor for me?
[00:11:48] Catalin: I'm afraid not.
[00:12:18] Nick: oh... did i do something wrong? i thought we had a connection catalin
[00:12:31] Catalin: Excuse me???
[00:12:39] Nick: do ya love me?
[00:13:18] Catalin: I am a man.
[00:13:30] Nick: do you think you could learn to love me?
[00:13:49] Catalin: I think not.
[00:13:59] Catalin: Please disconnect as i cannot love you.
[00:14:18] Nick: but you saw my downstairs mix up... and we had the AVI file talk times
[00:14:29] Nick: its how love begins, dont you think?
[00:15:27] Catalin: NO. Please disconnect. I am married and i have 5 children.
[00:16:18] Catalin: I f you have no further questions, please disconnect.
[00:16:53] Nick: would you love me if I wore my robe and wizard hat?
[00:17:15] Catalin: I f you have no further questions, please disconnect.
[00:17:43] Nick: sorry... i guess you couldnt learn to love me after all
[00:17:58] Catalin: I f you have no further questions, please disconnect.
[00:18:01] Nick: so what do you think of that whole chris crocker / leave brittney alone thing? crazy eh?
[00:19:23] Catalin: Please disconnect or i will disconnect you.
[00:19:33] Nick: whatcha' wearin' ?
[00:20:01] Catalin: Please disconnect or i will disconnect you.
[00:20:39] Catalin: If you have no more problems, i'm going to be forced to disconnect you.
[00:20:51] Nick: im wearing ladies panties... hehehe and im a man... how naughty dont you think?
[00:20:55] Nick: im also wearing my robe and wizard hat
[00:21:42] Catalin: I will disconnect you now.
[00:21:45] Catalin: disconnected
luni, 14 aprilie 2008
knowledge test :))
asta este testul pe care l-a completat un nene care a venit la noi la interviu. nu dau nume ca nu-i frumos
A Technical ability computers - general
1) Do you have a PC at home
0 Yes
0 No
2) If yes, what purposes do you use it most for?
0 Wordprocessing
0 Games
0 Programming
0 Building in devices
0 Internet
0 Other, namely……..
3) If yes, do you solve hard- and softwareproblems yourself?
0 Yes
0 No
4) Have you ever worked professionally with computers?
0 Yes, for wordprocessing / data input
0 Yes, for technical support
0 Yes, for programming
0 No
B Technical ability computers - Windows
5) Which versions of Windows or other operating systems are you familiar with?
Ad home i have Windows XP.I worked with Windows 98 in my old job.
6) In Windows 98, how would you copy a file to a floppy disk?
Its very simple, i use "copy" and "paste" or can accesing with (Ctrl C and then Ctrl V).
7) How would you make new hardware known to Windows 98?
Can make new hardware with one simple instalation.You must insert CD for instalation in wrighter!
.
8) Can you mention some icons in the control panel of Windows 98?
In control panel is only specifical icons for this version Windows 98.Exemple:Sound and Audio devices,Add Hardware,Add or Remuve Programs,etc.
9) Describe how you would change the settings of your display from 256 to 16-bit colors
It's simple: click right on desktop,Properties,Settings and then you must move the cursor ad left in Screen resolution.
10) You want to uninstall an application from the PC, how would you do this?
You must go in Control panel,Add or Remuve Programs,Change/Remouve.
11) How would you upgrade the driver for your soundcard?
If you dont have cd for instalation you can upgradeiting on internet accesing official site.
12) How would you add a new icon to the program folder in the start menu?
Click left on Start then right on blue bar Properties.
.
13) Where would you put the command to start the register editor, and which command
would it be?
14) In Windows NT, where would you check whether the modem is correctly installed?
Control Panel and then Add Hardware.
C Technical ability computers - Hardware
15) Where can you change the bootsequence of your PC?
In Bios ad begining, wen the computer start on.
16) Which operating systems are USB compatible?
Hardwere Version 2.1
17) On starting up the PC you get the message "invalid system disk". What is your next
action?
I put in CD with Windows or i verify the Hard disc or i verify Boot sistem in Bios.
18) On starting the PC you get the message "check signal cable". What is your next
action?
I verify the Cable ad Monitor.I change this cable if is broke.
19) If you have a Piii450Mhz. What does the 450 Mhz indicate?
Frecvency for Frames.
20) Where can you check that your modem is correctly plugged into the slot of your
motherboard?
In Control Panels.
21) You want to add more memory to your system. How would you do this?
I change the memory cards(memory board) with another for exemple 2/512M/ram= 1G/ram
22) Describe how you partition your hard drive
With one program "Magic Partition"
23) You're using Windows 98, would you use FAT16, FAT32 or NTSF as file system for your hard drive?
No
24) You forgot your BIOS password. What can you do to make the PC boot properly
again?
I restart BIOS.Take for 2 minute the Bios batery.
D Support
25) A client calls you and says he can't print. What would you do to help him/her?
I must indicate the steps for printing:
Click on icon for Printer or fast comands "Ctrl P"
26) After analyzing a question you haven't got a clue what the answer could be. What would you tell the client?
The steps for one solutions.
27) A client gets very impatient or even angry with you because his problem is not easily solved. How would you handle this situation?
With much profesionality widhout angry,with paciently.
28) A client calls for a broken video card, but his guarantee has expired two days before.
The client demands his video card is replaced. How would you handle this?
29) In a previous conversation your colleague has given the client a completely wrong answer. The client starts to complain about this colleague. What would your answer be to this client?
I dont speek with this client about my collegue, i giv the corect answer.
30) A client asks your technical question which you do not have to support. Would you answer the question? Motivate please.
In this moment we dont haven this information because is a new softwer.I serch this information early and if dont find ,i pass this call ad my superior for finalisation.
A Technical ability computers - general
1) Do you have a PC at home
0 Yes
0 No
2) If yes, what purposes do you use it most for?
0 Wordprocessing
0 Games
0 Programming
0 Building in devices
0 Internet
0 Other, namely……..
3) If yes, do you solve hard- and softwareproblems yourself?
0 Yes
0 No
4) Have you ever worked professionally with computers?
0 Yes, for wordprocessing / data input
0 Yes, for technical support
0 Yes, for programming
0 No
B Technical ability computers - Windows
5) Which versions of Windows or other operating systems are you familiar with?
Ad home i have Windows XP.I worked with Windows 98 in my old job.
6) In Windows 98, how would you copy a file to a floppy disk?
Its very simple, i use "copy" and "paste" or can accesing with (Ctrl C and then Ctrl V).
7) How would you make new hardware known to Windows 98?
Can make new hardware with one simple instalation.You must insert CD for instalation in wrighter!
.
8) Can you mention some icons in the control panel of Windows 98?
In control panel is only specifical icons for this version Windows 98.Exemple:Sound and Audio devices,Add Hardware,Add or Remuve Programs,etc.
9) Describe how you would change the settings of your display from 256 to 16-bit colors
It's simple: click right on desktop,Properties,Settings and then you must move the cursor ad left in Screen resolution.
10) You want to uninstall an application from the PC, how would you do this?
You must go in Control panel,Add or Remuve Programs,Change/Remouve.
11) How would you upgrade the driver for your soundcard?
If you dont have cd for instalation you can upgradeiting on internet accesing official site.
12) How would you add a new icon to the program folder in the start menu?
Click left on Start then right on blue bar Properties.
.
13) Where would you put the command to start the register editor, and which command
would it be?
14) In Windows NT, where would you check whether the modem is correctly installed?
Control Panel and then Add Hardware.
C Technical ability computers - Hardware
15) Where can you change the bootsequence of your PC?
In Bios ad begining, wen the computer start on.
16) Which operating systems are USB compatible?
Hardwere Version 2.1
17) On starting up the PC you get the message "invalid system disk". What is your next
action?
I put in CD with Windows or i verify the Hard disc or i verify Boot sistem in Bios.
18) On starting the PC you get the message "check signal cable". What is your next
action?
I verify the Cable ad Monitor.I change this cable if is broke.
19) If you have a Piii450Mhz. What does the 450 Mhz indicate?
Frecvency for Frames.
20) Where can you check that your modem is correctly plugged into the slot of your
motherboard?
In Control Panels.
21) You want to add more memory to your system. How would you do this?
I change the memory cards(memory board) with another for exemple 2/512M/ram= 1G/ram
22) Describe how you partition your hard drive
With one program "Magic Partition"
23) You're using Windows 98, would you use FAT16, FAT32 or NTSF as file system for your hard drive?
No
24) You forgot your BIOS password. What can you do to make the PC boot properly
again?
I restart BIOS.Take for 2 minute the Bios batery.
D Support
25) A client calls you and says he can't print. What would you do to help him/her?
I must indicate the steps for printing:
Click on icon for Printer or fast comands "Ctrl P"
26) After analyzing a question you haven't got a clue what the answer could be. What would you tell the client?
The steps for one solutions.
27) A client gets very impatient or even angry with you because his problem is not easily solved. How would you handle this situation?
With much profesionality widhout angry,with paciently.
28) A client calls for a broken video card, but his guarantee has expired two days before.
The client demands his video card is replaced. How would you handle this?
29) In a previous conversation your colleague has given the client a completely wrong answer. The client starts to complain about this colleague. What would your answer be to this client?
I dont speek with this client about my collegue, i giv the corect answer.
30) A client asks your technical question which you do not have to support. Would you answer the question? Motivate please.
In this moment we dont haven this information because is a new softwer.I serch this information early and if dont find ,i pass this call ad my superior for finalisation.
miercuri, 9 aprilie 2008
marți, 8 aprilie 2008
pe la interviu
ca tot omul, m-am hotarat si eu ca e cazul sa imi schimb jobul. ei, poate nu ca tot omul, dar cu siguranta se cere asa ceva ca deja am implinit 3 ani in firma asta si nu vad pe nicaieri posibilitati de promovare sau recunoastere de merite. poate o sa povestesc si despre asta mai tarziu. dar deocamdata sa va zic ce magarie am patit acum vreo 2 sau 3 saptamani.
mi-am depus cvul pe bestjobs la un job care suna oarecum dubios. se chema "manager" si iti cereau chestii prea putine si prea banale. dar m-au atras tare mult responsabilitatile (recrutare, pregatire etc). sambata dimineata ma suna o tanti disperata sa stie daca ma pot duce la interviu. am stabilit ca ma duc, mi-a explicat unde e sediul, dar biata de mine nu a inteles cum se cheama firma...si mi-a fost si tarsa sa intreb. asa ca, in ziua stabilita, m-am indreptat voiniceste spre sediu (care inca nu e terminat complet si am urcat pe scari ocolind gramajoare de moloz).
cand am ajuns acolo mi-a oferit un pahar de apa. deshidratata fiind, am acceptat, dar treaba asta a durat 5 min, ca nu gasea pahare si bucataria (si eu in gandul meu ma asteptam macar la o apa "la fantana"). heh...trecem cu vederea ca acum incepe cu adevarat intrarea intr-o alta dimensiune unde oamenii au oduri ciudate de a atrage candidati.
prima chestie pe care mi-a zis-o a fost "stiu ca ai aplicat la un post de manager, dar asta e de fapt postul unde poti ajunge daca promovezi" (no shit femeie...cam asa e peste tot daca stam sa ne gandim). si s-a apucat ea sa imi explice ca de fapt jobul este agent de asigurari (sa o las sa se chinuie? sa ii zic de acum ca nu ma interseaza? o las sa se chinuie). si eu ma asteptam sa inceapa interviul. no ti-ai gasit: s-a apucat femia sa ma intrebe de pensia mea privata si sa ma convinga sa imi fac la ei (nu vreau...vreau sa iti spun ce stiu sa fac, sa te oftici si sa ma lasi sa plec). ti-ai gasit. dupa asta a inceput sa ma faca sa ma simt din ce in ce mai bine: "tu cati ani ai? 30 si?" (vaca dracului, am ceva mai mult de juma din varsta ta)...pana la urma s-a uitat in cv, a vazut cat am si a scos un "vai ce tanara esti" plin de melancolie si regrete, dupa care ma loveste in moalele capului "da' stii, chiar daca esti asa de tanara poti sa mori si maine. poate cazi pe scari...poate da masina peste tine...ti se poate intampla orice...da, da, asculta la mine...poti sa mori si acuma cand pleci de aici...de ce sa nu iti faci asigurare de viata" (DIE DIE DIE!!!!!). dupa treaba asta a inceput sa imi faca un mini training despre cum se incheie politele de asigurari, cate intalniri ar trebui sa fie, cum vorbesti cu clientul etc (m-am angajat? am zis eu ca ma angajez? n-am semnat nimic, nu? ce dracu caut aici invatand despre cum se fac polite de asigurari?). pana la urma a inceput sa ma bage si pe mine in seama. si mi-a pus cateva intrebari. auzi...m-a intrebat daca sunt violenta. m-a pufnit si rasul. eu, violenta?! (doamne ce i-as mai infige pixu ala in cur ca sa nu mai aiba cu ce se juca! si ce i-as mai trage 2 peste fata sa-i indrept dintii).
intr-un final s-a apucat sa imi spuna cat de multi bani ies din treaba asta, si cum isi face ea casa in afara bucurestiului, si cum are cel mai tare job din lume. desore salariu n-a vrut sa vorbim. vroia sa ne mai vedem o data. a doua zi i-am spus ca nu ma intereseaza ca aplicasem pentru altceva, nu pentru agent de asigurari. nu a fost prea incantata. de fapt mi-a inchis telefonu in nas. poate se astepta macar o pensie sau o polita sa-mi fac la ea. deh! poate mor maine...
mi-am depus cvul pe bestjobs la un job care suna oarecum dubios. se chema "manager" si iti cereau chestii prea putine si prea banale. dar m-au atras tare mult responsabilitatile (recrutare, pregatire etc). sambata dimineata ma suna o tanti disperata sa stie daca ma pot duce la interviu. am stabilit ca ma duc, mi-a explicat unde e sediul, dar biata de mine nu a inteles cum se cheama firma...si mi-a fost si tarsa sa intreb. asa ca, in ziua stabilita, m-am indreptat voiniceste spre sediu (care inca nu e terminat complet si am urcat pe scari ocolind gramajoare de moloz).
cand am ajuns acolo mi-a oferit un pahar de apa. deshidratata fiind, am acceptat, dar treaba asta a durat 5 min, ca nu gasea pahare si bucataria (si eu in gandul meu ma asteptam macar la o apa "la fantana"). heh...trecem cu vederea ca acum incepe cu adevarat intrarea intr-o alta dimensiune unde oamenii au oduri ciudate de a atrage candidati.
prima chestie pe care mi-a zis-o a fost "stiu ca ai aplicat la un post de manager, dar asta e de fapt postul unde poti ajunge daca promovezi" (no shit femeie...cam asa e peste tot daca stam sa ne gandim). si s-a apucat ea sa imi explice ca de fapt jobul este agent de asigurari (sa o las sa se chinuie? sa ii zic de acum ca nu ma interseaza? o las sa se chinuie). si eu ma asteptam sa inceapa interviul. no ti-ai gasit: s-a apucat femia sa ma intrebe de pensia mea privata si sa ma convinga sa imi fac la ei (nu vreau...vreau sa iti spun ce stiu sa fac, sa te oftici si sa ma lasi sa plec). ti-ai gasit. dupa asta a inceput sa ma faca sa ma simt din ce in ce mai bine: "tu cati ani ai? 30 si?" (vaca dracului, am ceva mai mult de juma din varsta ta)...pana la urma s-a uitat in cv, a vazut cat am si a scos un "vai ce tanara esti" plin de melancolie si regrete, dupa care ma loveste in moalele capului "da' stii, chiar daca esti asa de tanara poti sa mori si maine. poate cazi pe scari...poate da masina peste tine...ti se poate intampla orice...da, da, asculta la mine...poti sa mori si acuma cand pleci de aici...de ce sa nu iti faci asigurare de viata" (DIE DIE DIE!!!!!). dupa treaba asta a inceput sa imi faca un mini training despre cum se incheie politele de asigurari, cate intalniri ar trebui sa fie, cum vorbesti cu clientul etc (m-am angajat? am zis eu ca ma angajez? n-am semnat nimic, nu? ce dracu caut aici invatand despre cum se fac polite de asigurari?). pana la urma a inceput sa ma bage si pe mine in seama. si mi-a pus cateva intrebari. auzi...m-a intrebat daca sunt violenta. m-a pufnit si rasul. eu, violenta?! (doamne ce i-as mai infige pixu ala in cur ca sa nu mai aiba cu ce se juca! si ce i-as mai trage 2 peste fata sa-i indrept dintii).
intr-un final s-a apucat sa imi spuna cat de multi bani ies din treaba asta, si cum isi face ea casa in afara bucurestiului, si cum are cel mai tare job din lume. desore salariu n-a vrut sa vorbim. vroia sa ne mai vedem o data. a doua zi i-am spus ca nu ma intereseaza ca aplicasem pentru altceva, nu pentru agent de asigurari. nu a fost prea incantata. de fapt mi-a inchis telefonu in nas. poate se astepta macar o pensie sau o polita sa-mi fac la ea. deh! poate mor maine...
miercuri, 2 aprilie 2008
cand am pierdut?
la inceput nu a fost nimic...sau poate a fost dar noi inca nu cunoastem acest aspect. o fi fost haos, o fi fost abis, o fi fost un punct de lumina...whatever. apoi...a aparut cineva. nu stim cine. si nenea asta (sau tanti...de ce nu tanti?) si-a suflecat manecile, a scuipat in palme si s-a pus pe creat. si a muncit el/ea pana cand a fost multumit/a de rezultat. atunci a rasuflat usurat/a si s-a asezat ca sa-si admire opera (chit ca e bancu' ala cum ca dumnezeu a creat lumea si s-a odihnit si apoi a creat femeia si de atunci nu s-a mai odihnit). opera cea mai importanta era omul...primul om...omul perfect, chiar si dupa ce a fost binecuvantat (sau nu) cu liberul arbitru. dupa asta, omul a fost lasat de capul lui. avea posibilitatea sa aiba grija de el, avea posibilitatea sa-si creeze anumite facilitati, era inzestrat cu o minte ascutita si iscoditoare care sa-l ajute sa-si usureze viata. ideea era evolutia. hai sa evoluam. sa ne facem mari. sa fim mandri de noi. sa putem sa privim spre cer unde credem noi ca e palatu' de clestar al creatorului/creatoarei si sa nu ne fie jena de ce am ajuns. ei bine...lately am cam pierdut acest privilegiu. am luat tot ce era bun si atata am evoluat cu el ca a ajuns sa ne putrezeasca in maini.
am avut natura. natura ne ajuta. mama natura (nu aia de la antena 1) ne dadea tot ce ne trebuia. dadea de papa, dadea de baut, dadea un acoperis deasupra capului (sau macar materialul necesar). ce am facut noi cu natura? ne-am batut joc de ea. acu' suntem mari si tari, frate. acu' avem mcdonalds si kfc. acu avem cola si alte beuturi mai placute la gust decat apa de izvor. ce nevoie mai avem de natura? este mult mai important sa ne asiguram un anumit confort decat sa privim in jurul nostru si sa vedem ce se intampla. avem nevoie de haine de blana ca geaca nu ne mai place. ce daca pt asta dispar specii? avem nevoie de masini pt fiecare membru al familiei (chiar si pentru nebunu' care la 19 ani omoara un om pentru ca vroia sa dea si el o liniuta ca i-a luat taticu mertzan). ce daca aerul devine irespirabil si clima se da peste cap ca acul unei busole undeva la polul magnetic? avem nevoie de sosele pana la mama naibii in varfu' muntelui, ca nu ne mai place sa urcam pe jos. ce daca asta inseamna sa defrisam paduri? avem nevoie sa cultivam noi nush ce planta fix unde nu se poate. ce daca asta inseamna sa secam o mare din cauza irigatiilor? si lista poate continua dar nu vreau sa va plictisesc (inca)... concluzia dureroasa este ca ne-am batut joc de natura. si acum stam si ne plangem in pumni si nu stim cum sa mai carpim gaura din stratul de ozon (nu se peticeste...ghinion), cum sa mai oprim tsunamiurile si alte catastofe. natura se razbuna. cat sa mai suporte? o sa ajungem sa ne mancam intre noi si sa ne batem literalmente pentru o gura de aer proaspat.
am avut puterea. puterea de a lua decizii, puterea de a face bine, puterea de a gandi. la un moment dat insa, s-a ridicat de undeva o mana de oameni mai ai dracu' si au decis ei ca puterea nu e pentru toata lumea. puterea e pentru aia mai dajtepti. si au inventat ei tot felu de metode de a manipula masele. si au reusit. au luat creatorul si i-au dat un nume si s-au folosit de el, fiecare cum l-a dus capul. unii l-au facut razbunator. daca nu faci ce zice el arzi in flacarile iadului si te prajesti la foc mic pentru eternitate. altii l-au facut razboinic. cine nu e cu noi e impotriva noastra si trebuie sa moara. murim si noi cu ei, dar noi vom fi preamariti in eternitate pentru ca am omorat dusmanii dumnezeului nostru.altii l-au facut atat de strict incat de teama lui au uitat sa mai traiasca. dumnezeul lor vede si pedepseste excesele...si nu numai excesele. el vede si pedepseste tot. pacat ca nu prea ma pricep la religiile lumii ca mai dadeam exemple. oricum...am pierdut puterea, vointa, gandirea, pentru ca la un moment dat au fost unii destul de destepti cat sa ne faca sa pierdem asta. o turma infricosata e mai usor de condus decat o adunare in care fiecare gandeste si isi prezinta parerea.
am avut iubirea. nu...n-am gresit...intentionat am folosit trecutul. am avut-o...si am pierdut-o undeva intre ambitii, sete de imbogatire, intrigi, sexualitate dusa la extrem. de ce acum 100 de ani sa zicem un barbat putea iubi o femeie toata viata (sa zicem 50 de ani) si acum un barbat nu poate sta fara sa insele? s-a schimbat barbatul? daca ii intrebi ori nu recunosc ori iti baga un text d-ala gen "barbatu e vanator...e in natura lui" sau "barbatul are nevoie sa-si demonstreze ca inca e atragator si d-asta flirteaza cu cine ii iese in cale". my ass... barbatul s-a apucat sa citeasca la un moment dat chestiile astea si i-a placut ideea. si femeia nu a facut nimic sa-l opreasca. de ce inainte scopul femeii era familia si iubirea si acum scopul e un bosorog burtos dar plin de bani? ca standardele de frumusete nu s-au modificat atat de mult. la 18 ani sa ajungi sotia unui mos mai batran decat tac-tu doar pentru ca iti da ala haine cum n-a vazut neam de neamu tau si te plimba prin lume? cu ce te ajuta asta? hainele iubesc? hainele iti sunt alaturi cand ti-e greu? masinile il fac pe goblinu' de langa tine sa para mai aratos? oh c'mon... iubirea e (sau ar trebui sa fie) mai presus de toate astea. si nu-mi spune mie ca il iubesti p-ala. ce sa iubesti? sunt decenii diferenta...si asta se vede in mentalitate, in vise, in exprimare. sau ti-a cumparat si visele?
ar trebui sa ne fie rusine de ce am ajuns. niste chestii lipsite de valori, de principii, de iubire, de respect... nu mai avem decat setea de imbogatire, dorintele perverse, nevoia de confort si nesimtirea cu care ne autodistrugem. cand am pierdut frumusetea?
P.S. am luat in calcul o varianta mai mult sau mai putin religioasa a creatiei. nu cred in teoria evolutiei si va explic si asta. daca ne tragem din maimute si am evoluat...ar trebui sa evoluam in continuare. si asta nu se intampla. toate animalele ar trebui sa evolueze daca acest proces a fost inceput. desi...daca ma gandesc mai bine...am putea sa consideram ca am evoluat pana la un punct, un maxim al acestui proces (care nu stiu cand a fost atins), si apoi am inceput sa involuam. o doamne...vom redeveni maimute
am avut natura. natura ne ajuta. mama natura (nu aia de la antena 1) ne dadea tot ce ne trebuia. dadea de papa, dadea de baut, dadea un acoperis deasupra capului (sau macar materialul necesar). ce am facut noi cu natura? ne-am batut joc de ea. acu' suntem mari si tari, frate. acu' avem mcdonalds si kfc. acu avem cola si alte beuturi mai placute la gust decat apa de izvor. ce nevoie mai avem de natura? este mult mai important sa ne asiguram un anumit confort decat sa privim in jurul nostru si sa vedem ce se intampla. avem nevoie de haine de blana ca geaca nu ne mai place. ce daca pt asta dispar specii? avem nevoie de masini pt fiecare membru al familiei (chiar si pentru nebunu' care la 19 ani omoara un om pentru ca vroia sa dea si el o liniuta ca i-a luat taticu mertzan). ce daca aerul devine irespirabil si clima se da peste cap ca acul unei busole undeva la polul magnetic? avem nevoie de sosele pana la mama naibii in varfu' muntelui, ca nu ne mai place sa urcam pe jos. ce daca asta inseamna sa defrisam paduri? avem nevoie sa cultivam noi nush ce planta fix unde nu se poate. ce daca asta inseamna sa secam o mare din cauza irigatiilor? si lista poate continua dar nu vreau sa va plictisesc (inca)... concluzia dureroasa este ca ne-am batut joc de natura. si acum stam si ne plangem in pumni si nu stim cum sa mai carpim gaura din stratul de ozon (nu se peticeste...ghinion), cum sa mai oprim tsunamiurile si alte catastofe. natura se razbuna. cat sa mai suporte? o sa ajungem sa ne mancam intre noi si sa ne batem literalmente pentru o gura de aer proaspat.
am avut puterea. puterea de a lua decizii, puterea de a face bine, puterea de a gandi. la un moment dat insa, s-a ridicat de undeva o mana de oameni mai ai dracu' si au decis ei ca puterea nu e pentru toata lumea. puterea e pentru aia mai dajtepti. si au inventat ei tot felu de metode de a manipula masele. si au reusit. au luat creatorul si i-au dat un nume si s-au folosit de el, fiecare cum l-a dus capul. unii l-au facut razbunator. daca nu faci ce zice el arzi in flacarile iadului si te prajesti la foc mic pentru eternitate. altii l-au facut razboinic. cine nu e cu noi e impotriva noastra si trebuie sa moara. murim si noi cu ei, dar noi vom fi preamariti in eternitate pentru ca am omorat dusmanii dumnezeului nostru.altii l-au facut atat de strict incat de teama lui au uitat sa mai traiasca. dumnezeul lor vede si pedepseste excesele...si nu numai excesele. el vede si pedepseste tot. pacat ca nu prea ma pricep la religiile lumii ca mai dadeam exemple. oricum...am pierdut puterea, vointa, gandirea, pentru ca la un moment dat au fost unii destul de destepti cat sa ne faca sa pierdem asta. o turma infricosata e mai usor de condus decat o adunare in care fiecare gandeste si isi prezinta parerea.
am avut iubirea. nu...n-am gresit...intentionat am folosit trecutul. am avut-o...si am pierdut-o undeva intre ambitii, sete de imbogatire, intrigi, sexualitate dusa la extrem. de ce acum 100 de ani sa zicem un barbat putea iubi o femeie toata viata (sa zicem 50 de ani) si acum un barbat nu poate sta fara sa insele? s-a schimbat barbatul? daca ii intrebi ori nu recunosc ori iti baga un text d-ala gen "barbatu e vanator...e in natura lui" sau "barbatul are nevoie sa-si demonstreze ca inca e atragator si d-asta flirteaza cu cine ii iese in cale". my ass... barbatul s-a apucat sa citeasca la un moment dat chestiile astea si i-a placut ideea. si femeia nu a facut nimic sa-l opreasca. de ce inainte scopul femeii era familia si iubirea si acum scopul e un bosorog burtos dar plin de bani? ca standardele de frumusete nu s-au modificat atat de mult. la 18 ani sa ajungi sotia unui mos mai batran decat tac-tu doar pentru ca iti da ala haine cum n-a vazut neam de neamu tau si te plimba prin lume? cu ce te ajuta asta? hainele iubesc? hainele iti sunt alaturi cand ti-e greu? masinile il fac pe goblinu' de langa tine sa para mai aratos? oh c'mon... iubirea e (sau ar trebui sa fie) mai presus de toate astea. si nu-mi spune mie ca il iubesti p-ala. ce sa iubesti? sunt decenii diferenta...si asta se vede in mentalitate, in vise, in exprimare. sau ti-a cumparat si visele?
ar trebui sa ne fie rusine de ce am ajuns. niste chestii lipsite de valori, de principii, de iubire, de respect... nu mai avem decat setea de imbogatire, dorintele perverse, nevoia de confort si nesimtirea cu care ne autodistrugem. cand am pierdut frumusetea?
P.S. am luat in calcul o varianta mai mult sau mai putin religioasa a creatiei. nu cred in teoria evolutiei si va explic si asta. daca ne tragem din maimute si am evoluat...ar trebui sa evoluam in continuare. si asta nu se intampla. toate animalele ar trebui sa evolueze daca acest proces a fost inceput. desi...daca ma gandesc mai bine...am putea sa consideram ca am evoluat pana la un punct, un maxim al acestui proces (care nu stiu cand a fost atins), si apoi am inceput sa involuam. o doamne...vom redeveni maimute
13th of...
13...zi cu ghinion. e o supersitie stupida...si totusi exista tari in care nu exista etajul 13, nu exista numarul 13 la case si nu stau 13 persoane la masa nici sa le pici cu ceara. si la noi 13 e considerat cel mai ghinionist numar. eu nu prea am superstitii de genul. m-am nascut intr-o zi de 13 si am presupus ca asta va anula efectele nefaste asupra mea. nu am remarcat vreodata ca in vreo zi de 13 sa am mai mult ghinion ca de obicei...sau sa imi mearga mai prost etc. si mi-a fost bine. de obicei superstitiile au efect doar daca chiar crezi in ele. si atunci capata tarie pentru ca niste chestii care, daca s-ar intampla in mod normal, ar parea mici necazuri, in ziua de 13 devin catastrofe inevitabile care iti distrug pacea si armonia interioare si exterioare. asa sa fie? nu cred. am ajuns mai demult la concluzia ca daca cineva crede din suflet o chestie, in cele din urma se va intampla. daca crezi ca vineri, 13 iti aduce ghinion, asa va fi. daca crezi ca vei muri in ziua x la ora y, lasa bani de inmormantare. daca crezi ca peste 5 luni o sa te concedieze seful pentru ca nu mai faci fata, deja ar trebui sa-ti cauti un nou job. toate chestiile rele se vor intampla daca tu esti convins de asta. subconstientul este foarte puternic.
oare reversul e pe bune? daca cezi din strafundul sufletului ca vei obtine o promovare o vei obtine? nu. daca crezi ca peste fix 2 ani, 3 luni, 1 saptamana si 6 zile vei gasi iubirea adevarata, o vei gasi? nu. daca esti convins ca maine vei avea succese, vei avea? nu.
damn life...not fair! subconstientu asta...porc infect...numa' de rele se tine. nu e chiar asa. atunci cand crezi ca ceva rau ti se va intampla, traiesti cu spaima in suflet si in minte. maximizezi toate efectele negative ale actiunilor tale si le ignori pe cele pozitive. tot timpul ti se pare ca ceva naspa te pandeste dupa colt si parca ii vezi umbra hidoasa si parca il simti azvarlindu-se asupra ta. la un moment dat iti vei provoca singur rau. ti-e teama ca vei fi concediat? daca esti suficient de convins de asta, vei fi din ce in ce mai ineficient, pentru ca vei considera ca oricum nu are sens sa te mai zbati. daca esti convins ca vei muri nu vei mai avea grija de tine pentru ca oricum n-o mai duci mult si atunci n-are sens sa te mai zbati sa obtii ceva. daca esti convins ca o relatie nu va dura vei fi ori dezinteresat (ce sens are sa investesc sentimente?) ori stresant (stiu ca o sa ma lase....nu pot sa-l las sa ma lase...trebuie sa stau in sufletu lui tot timpu sa nu ma lase).
concluzia...daca esti convins ca ti se va intampla ceva rau...ei bine...you won first prize...one way ticket to your worst nightmare.
pe de alta parte...de ce nu se intampla lucrurile bune cand suntem convinsi de ele? it's sooo simple. sa zicem ca eu sunt convinsa ca o sa fiu bogata cand o sa fiu mare. ma zbat pentru asta? nuuu...o sa fiu convinsa ca o sa se intample asa ca nu voi face nimic in sensul asta deci...nu se va intampla. sau...sa zicem ca sunt convinsa ca gigel ma iubeste si o sa fie bine. pe chestia asta eu nu mai fac nimic ca sa mearga relatia. si la un moment dat gigel se plictiseste. sau...sunt convinsa ca nici o boala nu se lipeste de mine...ca sunt imuna. si atunci nu am grija de mine. si...pic bolnava...
ma rog....intelegeti voi ideea. nu e bine nici prea prea nici foarte foarte. e bine sa vrei dar sa fi dispus sa lupti ca sa obtii. e bine sa ai temeri, dar sa nu le lasi sa iti controleze viata.
ce buna sunt cand e vorba de dat sfaturi...mai greu cu aplicarea lor...
gelos vs. posesiv
discutam cu cineva si la un moment dat mi-a spus ca prietena lui era geloasa. in momentul ala...blip...s-a aprins beculetul. oare gelos e similar cu posesiv? no way (cel putin la aceasta concluzie am ajuns eu). as vrea sa vad si alte pareri, dar mai intai sa termin de expus punctul de vedere.
o persoana posesiva este o persoana care isi vrea jumatatea (si nu neaparat...asta se extinde si asupra prietenilor apropiati) mereu la dispozitia lui/ei. este genul de persoana care cand ii spui "vezi ca ma duc cu baietii la un fotbal" incepe sa se matzaie "da' de ceee? inseamna ca nu ma iubeeeeesti. eu nu insemn nimic pentru tine, nu? adica...fol..fotl..fotbalu ala e mai important decat mineeee". si asta se intampla chiar daca cei doi se vad zi de zi. sau..."draga, azi ies cu x ca nu m-am mai vazut de mult timp cu el/ea. iesim si noi maine". si replica "aaaa...fata...adica ce...eu nu sunt prietena ta? adica cu mine nu poti sa iesi? adica ce...nu poti sa te vezi alta data cu el?" (asta discutie intre 2 best friends. da...da...exista). pentru mine asta inseamna persoana posesiva. nu neaparat ca nu are incredere in celalalt. pur si simplu il vrea mereu aproape. e si o doza de egoism aici. daca esti prietena mea cea mai buna/ iubitul meu/ iubita mea, atunci tot timpul din lume mi-l acorzi mie. ca vreau eu. ca pot sa ti-o cer. ca eu nu suport sa stiu ca iesi cu alti oameni. daca gasesti unul mai interesant eu ce fac?
probabil oamenii atat de posesivi sunt cei carora le e foarte frica de singuratate. si atunci li se pune pata pe cate unu/una si incearca sa-l tina mereu aproape ca sa nu mai treaca prin momentele in care tacerea e atat de apasatoare incat parca te sufoca, sau filmul e atat de funny dar nu ai cu cine sa razi. probabil...
pe de alta parte sunt oamenii gelosi. "unde te duci?", "de ce nu m-ai sunat", "cu cine ai iesit?", "cum arata noul coleg de munca?", "da-mi sa-ti citesc mesajele". in acest cazi la acelasi "vezi ca ma duc cu baietii la un fotbal" reactia este: "AHA!!! las' ca stiu eu ca te vezi cu aia...las' ca stiu eu ca ma inseli! porcule, nesimtitule... (si aici va las pe voi sa fill in the gaps)". sau..."iubitule...azi ma intalnesc cu x ca nu ne-am mai vazut de mult timp". si vine replica pe un ton ridicat (asta se lasa si cu vene umflate pe gat): "asa si? ce daca nu te-ai mai vazut cu el? sa nu te prind! las' ca stiu eu ca ma inseli. ce daca te-ai despartit de el/e cel mai bun prieten al tau/ e un coleg de la munca? GATA!!! esti o tradatoare, o mincinoasa... (si aici va las pe voi sa completati). astia sunt oamenii care incearca sa-si tina prietenul aproape din teama. teama de ce? teama ca il vor pierde. astia sunt oameni foarte complexati ("toata lumea arata mai bine ca mine...eu sunt naspa..."), sau sunt oameni care au fost mintiti de atat de multe ori incat isi pierd increderea. sunt oameni care oricat ar vrea...oricat ar iubi...oricat ar incerca sa ofere incredere...nu pot. chestia asta, spre deosebire de cealalta pacoste, este vindecabila (hac...parerea mea). daca te-ai pricopsit cu o asemenea belea pe cap si daca tii suficient de mult la el/ea cat sa iti pese de relatie, ii demonstrezi ca poate avea incredere in tine. ii arati ca pentru tine persoana de langa tine e cea mai importanta, chiar daca mai are si defecte (wtf...nimeni nu e perfect). ii arati ca poate avea incredere in tine pentru ca esti sincer, chiar daca asta inseamna sa ranesti la un moment dat. daca il/o iubesti destul si ii arati asta trece peste multe.
acuma in incheiere...declar ca sufar de gelozie. nu e dusa pana la absurd dar este...si incerc sa ma tratez. in seara asta am facut o chestie naspa (nu spunem ca ne e rusine). ma rog...important este ca ma tratez. incerc sa ma impac cu mine, sa ma vad mai frumoasa, mai desteapta, mai cu mot in frunte. in momentul in care voi atinge aceasta stare de nirvana se va topi si gelozia...
o persoana posesiva este o persoana care isi vrea jumatatea (si nu neaparat...asta se extinde si asupra prietenilor apropiati) mereu la dispozitia lui/ei. este genul de persoana care cand ii spui "vezi ca ma duc cu baietii la un fotbal" incepe sa se matzaie "da' de ceee? inseamna ca nu ma iubeeeeesti. eu nu insemn nimic pentru tine, nu? adica...fol..fotl..fotbalu ala e mai important decat mineeee". si asta se intampla chiar daca cei doi se vad zi de zi. sau..."draga, azi ies cu x ca nu m-am mai vazut de mult timp cu el/ea. iesim si noi maine". si replica "aaaa...fata...adica ce...eu nu sunt prietena ta? adica cu mine nu poti sa iesi? adica ce...nu poti sa te vezi alta data cu el?" (asta discutie intre 2 best friends. da...da...exista). pentru mine asta inseamna persoana posesiva. nu neaparat ca nu are incredere in celalalt. pur si simplu il vrea mereu aproape. e si o doza de egoism aici. daca esti prietena mea cea mai buna/ iubitul meu/ iubita mea, atunci tot timpul din lume mi-l acorzi mie. ca vreau eu. ca pot sa ti-o cer. ca eu nu suport sa stiu ca iesi cu alti oameni. daca gasesti unul mai interesant eu ce fac?
probabil oamenii atat de posesivi sunt cei carora le e foarte frica de singuratate. si atunci li se pune pata pe cate unu/una si incearca sa-l tina mereu aproape ca sa nu mai treaca prin momentele in care tacerea e atat de apasatoare incat parca te sufoca, sau filmul e atat de funny dar nu ai cu cine sa razi. probabil...
pe de alta parte sunt oamenii gelosi. "unde te duci?", "de ce nu m-ai sunat", "cu cine ai iesit?", "cum arata noul coleg de munca?", "da-mi sa-ti citesc mesajele". in acest cazi la acelasi "vezi ca ma duc cu baietii la un fotbal" reactia este: "AHA!!! las' ca stiu eu ca te vezi cu aia...las' ca stiu eu ca ma inseli! porcule, nesimtitule... (si aici va las pe voi sa fill in the gaps)". sau..."iubitule...azi ma intalnesc cu x ca nu ne-am mai vazut de mult timp". si vine replica pe un ton ridicat (asta se lasa si cu vene umflate pe gat): "asa si? ce daca nu te-ai mai vazut cu el? sa nu te prind! las' ca stiu eu ca ma inseli. ce daca te-ai despartit de el/e cel mai bun prieten al tau/ e un coleg de la munca? GATA!!! esti o tradatoare, o mincinoasa... (si aici va las pe voi sa completati). astia sunt oamenii care incearca sa-si tina prietenul aproape din teama. teama de ce? teama ca il vor pierde. astia sunt oameni foarte complexati ("toata lumea arata mai bine ca mine...eu sunt naspa..."), sau sunt oameni care au fost mintiti de atat de multe ori incat isi pierd increderea. sunt oameni care oricat ar vrea...oricat ar iubi...oricat ar incerca sa ofere incredere...nu pot. chestia asta, spre deosebire de cealalta pacoste, este vindecabila (hac...parerea mea). daca te-ai pricopsit cu o asemenea belea pe cap si daca tii suficient de mult la el/ea cat sa iti pese de relatie, ii demonstrezi ca poate avea incredere in tine. ii arati ca pentru tine persoana de langa tine e cea mai importanta, chiar daca mai are si defecte (wtf...nimeni nu e perfect). ii arati ca poate avea incredere in tine pentru ca esti sincer, chiar daca asta inseamna sa ranesti la un moment dat. daca il/o iubesti destul si ii arati asta trece peste multe.
acuma in incheiere...declar ca sufar de gelozie. nu e dusa pana la absurd dar este...si incerc sa ma tratez. in seara asta am facut o chestie naspa (nu spunem ca ne e rusine). ma rog...important este ca ma tratez. incerc sa ma impac cu mine, sa ma vad mai frumoasa, mai desteapta, mai cu mot in frunte. in momentul in care voi atinge aceasta stare de nirvana se va topi si gelozia...
poveste
plangea...din nou. statea in camaruta ei micuta si plina de atatea amintiri si plangea. nici ea nu mai stia de ce. singura intrebare pe care si-o punea era "de unde mai am lacrimi sa vars?". nici macar nu se mai intreba "de ce eu?". se resemnase. stia ca nu mai are nici un sens sa incerce sa inteleaga. nu mai are nici un sens sa spere ca se va schimba. nu mai are nici un sens sa isi doreasca sa fie totul ca la inceput. nu tuturor li se indeplinesc dorintele. ea facea parte dintre acei oameni care trebuie sa lupte din greu ca sa obtina ceva, trebuia sa lupte si mai mult ca sa nu piarda ce a obtinut, iar in final trebuia sa priveasca resemnata cum tot ce cladise se naruie.
ramasese singura.
prietenii plecasera pe rand. familia nu mai exista de ani de zile. erau doar niste straini care locuiau in aceeasi casa si ii faceau zile amare cand se plictiseau sa-si faca intre ei. el...el se schimbase mult. devenise rece si indiferent. la inceput ii marturisise ca nu are nevoie de altceva decat de ea. acum...acum totul se schimbase si ea nu intelegea de ce. poate era vina ei. la inceput aceasta idee a trecut doar ca un gand razlet prin mintea ei. cu timpul insa, a inceput sa revina, pana cand s-a cuibarit in capsorul ei si a refuzat sa mai plece. da...era vina ei. totul era din vina ei. faptul ca isi ura parintii si ei o urau la randul lor. faptul ca nu era capabila sa aiba o relatie cu un barbat. faptul ca nu stia sa-si pastreze prietenii. faptul ca nu era multumita de ea din nici un punct de vedere. poate ar fi fost mai bine...
si deodata era in baie cautand frenetic o lama. ii era groaza de sange. si totusi...parca gusta deja cu voluptate momentul in care lichidul vietii va incepe sa se scurga din ea. undeva intr-un colt al inimii spera sa nu gaseasca nici o lama. dar a gasit... se uita la ea cum sclipea sub lumina becului. o privea ca hipnotizata. i s-a facut frica, dar a trecut peste senzatia asta care o paraliza. si-a privit mana. intotdeauna avusese o mana mica, cu piele subtire, sub care venele se vedeau atat de clar.... si a taiat. niciodata nu mai aratase atata curaj. acum insa, stia ca nu mai are nimic de pierdut. a simtit o durere ascutita, si apoi privea cum sangele se scurgea, cum totul devenea rosu in jurul ei.
deja nu mai stia de cat timp era asa. pierduse notiunea timpului...si nu o mai durea nimic. doar pe obraji i se scurgeau lacrimi inghetzte. si nu stia de ce plange. la un moment dat a inceput sa i se faca frig. ar fi vrut sa se inveleasca cu ceva, dar trupul nu o mai asculta. vroia sa doarma. vroia sa inchida ochii. ceva ii spunea ca va fi pentru eternitate si parca vroia sa mai prelungeasca putin agonia. cu un efort supraomenesc s-a ridicat si s-a privit in oglinda. atunci pentru prima oara si-a dat seama ca e frumoasa. da...era frumoasa...era stralucitoare...dar stai! nu era chiar ea asa cum isi amintea...erau alte trasaturi...era alta expresie. si atunci a inteles totul. a inteles ce vedea...a inteles ca nu mai e cale de intoarcere...si s-a lasat usor sa alunece pe jos...intr-o balta rosie...si a inchis ochii...si a adormit.
noapte buna!
ramasese singura.
prietenii plecasera pe rand. familia nu mai exista de ani de zile. erau doar niste straini care locuiau in aceeasi casa si ii faceau zile amare cand se plictiseau sa-si faca intre ei. el...el se schimbase mult. devenise rece si indiferent. la inceput ii marturisise ca nu are nevoie de altceva decat de ea. acum...acum totul se schimbase si ea nu intelegea de ce. poate era vina ei. la inceput aceasta idee a trecut doar ca un gand razlet prin mintea ei. cu timpul insa, a inceput sa revina, pana cand s-a cuibarit in capsorul ei si a refuzat sa mai plece. da...era vina ei. totul era din vina ei. faptul ca isi ura parintii si ei o urau la randul lor. faptul ca nu era capabila sa aiba o relatie cu un barbat. faptul ca nu stia sa-si pastreze prietenii. faptul ca nu era multumita de ea din nici un punct de vedere. poate ar fi fost mai bine...
si deodata era in baie cautand frenetic o lama. ii era groaza de sange. si totusi...parca gusta deja cu voluptate momentul in care lichidul vietii va incepe sa se scurga din ea. undeva intr-un colt al inimii spera sa nu gaseasca nici o lama. dar a gasit... se uita la ea cum sclipea sub lumina becului. o privea ca hipnotizata. i s-a facut frica, dar a trecut peste senzatia asta care o paraliza. si-a privit mana. intotdeauna avusese o mana mica, cu piele subtire, sub care venele se vedeau atat de clar.... si a taiat. niciodata nu mai aratase atata curaj. acum insa, stia ca nu mai are nimic de pierdut. a simtit o durere ascutita, si apoi privea cum sangele se scurgea, cum totul devenea rosu in jurul ei.
deja nu mai stia de cat timp era asa. pierduse notiunea timpului...si nu o mai durea nimic. doar pe obraji i se scurgeau lacrimi inghetzte. si nu stia de ce plange. la un moment dat a inceput sa i se faca frig. ar fi vrut sa se inveleasca cu ceva, dar trupul nu o mai asculta. vroia sa doarma. vroia sa inchida ochii. ceva ii spunea ca va fi pentru eternitate si parca vroia sa mai prelungeasca putin agonia. cu un efort supraomenesc s-a ridicat si s-a privit in oglinda. atunci pentru prima oara si-a dat seama ca e frumoasa. da...era frumoasa...era stralucitoare...dar stai! nu era chiar ea asa cum isi amintea...erau alte trasaturi...era alta expresie. si atunci a inteles totul. a inteles ce vedea...a inteles ca nu mai e cale de intoarcere...si s-a lasat usor sa alunece pe jos...intr-o balta rosie...si a inchis ochii...si a adormit.
noapte buna!
never been kissed
o comedie romantica. protagonista isi doreste sa devina reporter (era doar editoare) si i se ofera sansa atunci cand este desemnata sa faca un reportaj despre viata in liceu. conditia era sa fie sub acoperire, sa se comporte exact ca o eleva. ea avea ceva sechele ramase de pe urma perioadei cand a fost eleva "cu acte in regula", dar se descurca. filmul in sine e dragut, e funny, merita vazut daca vreti ceva usurel. totusi, altceva m-a atras la el si m-a facut sa scriu blogul asta. undeva la inceputul filmului, tipa discuta cu 2 colege si se ajunge la sarut. si ea afirma ca niciodata nu a fost sarutata cu adevarat. si uite ce spune ea despre sarut: "That thing, that moment, when you kiss someone and everything around becomes hazy and the only thing in focus is you and this person and you realize that that person is the only person that you're supposed to kiss for the rest of your life, and for one moment you get this amazing gift and you want to laugh and you want to cry because you feel so lucky that you found it and so scared that that it will go away all at the same time.".
mi s-a parut o "definitie" geniala (daca pot sa-i spun definitie) si m-am gandit putin. oare eu...?
si mi-am amintit de un prim sarut...cu o anumita persoana. parca il simt si acum. a fost o chestie de moment. o chestie la care nu ma asteptam, dar pe care mi-o doream. a fost romantic, si timpul parca se oprise in loc, si totul era perfect. si parca nu mai era nimeni in jurul nostru, si parca nu mai vroiam sa se termine. s-a terminat atunci (nici un sarut nu dureaza la infinit)...dar inca mai am parte de asa ceva din cand in cand. momente in care simt ca totul se sterge cu buretele...ca nu mai am griji, necazuri, ca nu ma mai doare nimic. momente in care nu am nevoie de altceva, nu imi doresc altceva... momente in care ma rup de tot ce e rau si nedrept...si pur si simplu sunt fericita...
sa fiti pupati
mi s-a parut o "definitie" geniala (daca pot sa-i spun definitie) si m-am gandit putin. oare eu...?
si mi-am amintit de un prim sarut...cu o anumita persoana. parca il simt si acum. a fost o chestie de moment. o chestie la care nu ma asteptam, dar pe care mi-o doream. a fost romantic, si timpul parca se oprise in loc, si totul era perfect. si parca nu mai era nimeni in jurul nostru, si parca nu mai vroiam sa se termine. s-a terminat atunci (nici un sarut nu dureaza la infinit)...dar inca mai am parte de asa ceva din cand in cand. momente in care simt ca totul se sterge cu buretele...ca nu mai am griji, necazuri, ca nu ma mai doare nimic. momente in care nu am nevoie de altceva, nu imi doresc altceva... momente in care ma rup de tot ce e rau si nedrept...si pur si simplu sunt fericita...
sa fiti pupati
damn...
sailor moon - hearts in ice. poate unii dintre voi au fost pasionati de sailor moon in copilarie. nu stiu daca va mai amintiti dar blondina avea o matza pe care o chema luna. in echipa lor de soldatei dedicati pamantului mai era o blonda care avea un matz pe care il chema artemis (chiar daca, din cate stiu eu, artemis e numele unei zeite. ma rog...la pisici probabil ca nu conteaza prea mult numele...nu trebuie sa fie in legatura cu genul animalului). trecand peste asta...sa vedem ce se intampla in film. ei bine...o tanti rea vrea sa inghete pamantul, soldateii intervin, se lupta, salveaza, si toata lumea e fericita. dar in planul secund se desfasoara o cutremuratoare poveste. luna iubeste pentru prima oara in viata ei. pe kakeru. dar kakeru o iubeste pe hime. si hime il iubeste si ea (lucky guy), doar ca el nu vrea sa fie cu ea pentru ca ea nu crede ca exista o zeita pe luna (si aici ma refer la satelitul nostru). pe de alta parte, artemis sufera pentru ca o iubeste pe luna (si anume matza). si acum...sa facem niste precizari. artemis si luna sunt matze. kakeru si hime sunt...oameni. si acum vin eu si ma intreb: cum naiba il iubeste luna pe kakeru???? si nu numai ca il iubeste dar il si saruta cand el doarme. si isi doreste sa devina si ea om ca sa poata sa-i spuna ce simte pentru el, fiindca este frustrata de faptul ca el nu poate afla ce sentimente nobile si inaltatoare tulbura somnul bietei matze. pana la urma luna dobandeste privilegiul de a fi umana pentru o scurta perioada de timp si i se arata lui kakeru ca fiind zeita lunii si ii arata aluia rasaritul din spatiu. in final, kakeru ramane cu hime si artemis si luna isi falfaie cozile in tandem. si totusi...cum poate o matza sa iubeasca un om??? ok...iubirea ocupa un loc de cinste...iubirea e prezenta peste tot...iubirea te ajuta sa salvezi pamantul...iubirea e frumoasa...iubirea e divina...dar iubirea e doar intre indivizi ai aceleiasi specii. chiar si pentru un desen animat mi se pare o idee incredibil de tampita. hello people! exista copii care se uita la asta. si sunt mici frate. pustii cred ca vacile sunt mov (de la prea multa milka). si tu le dai desene in care matza se pupa cu tipu. si te mai intrebi de unde apar zoofilii...
p.s. incep sa cred ca matzu meu e indragostit de mine. altfel cum va explicati ca ma linge pe gat si tine mortis sa stea cu mine cand fac baie...mai exact pe marginea cazii...si ma mai si linge pe umar?
p.s. incep sa cred ca matzu meu e indragostit de mine. altfel cum va explicati ca ma linge pe gat si tine mortis sa stea cu mine cand fac baie...mai exact pe marginea cazii...si ma mai si linge pe umar?
noul barbat ideal
citeam azi niste articole pe net si mi-a sarit in ochi unul dintre ele. ceva legat de metrosexuali. cica in curand ei vor deveni idealul femeilor. oh c'mon... mi se pare aiurea. sincer, eu prefer un barbat care este barbat. unu' care mai umbla si neras, care isi mai roade unghiile din cand in cand, care se comporta ca un barbat tipic. nu as putea fi vreodata cu un tip care stie mai multe decat mine despre ultimele tendinte in moda, despre farduri sau despre cum sa iti intretii unghiile si ce lotiune de corp e mai buna. pentru asta am prietene.
mi se pare aiurea ca un barbat sa petreaca mai mult timp decat o femeie in fata oglinzii. mi se pare aiurea sa vezi un barbat chinuindu-se sa isi asorteze hainele, sau sa isi usuce lacul de unghii. la fel cum mi se pare ciudat sa vad barbati care isi dau cu balsam de buze in mijlocul strazii. ok...iti dai...ti-au crapat buzele. dar nu te opresti in mijlocul strazii, scoti oglinjoara si incepi sa te pomadesti. plus ca, barbat fiind, ar trebui sa folosesti asta strict in scopuri terapeutice...nu ca sa ai buze mai apetisante.
ma intreb cateodata incotro ne indreptam. la un moment dat nu se vor mai putea face diferente intre sexe. toata lumea va arata la fel. ma rog...daca nu se masculinizeaza femeile Image. am vazut mai demult un tip in troleu care m-a socat. initial am crezut ca e fata. vopsit blond, cu niste suvite impecabile, cu o freza foarte atent realizata, cu cercei peste tot si cu niste hainute tare simpatice, plus un ghiozdanel discret, asortat cu pantofiorii. ah...am uitat sa mentionez ca avea si lip gloss. mi-am dat seama ca e tip pentru ca nu avea sani deloc si avea vocea destul de groasa. pana si gesturile m-au socat. exact gesturi de fufa fitzoasa. asta sa devina idealul masculin? fetelor...treziti-va!
o lupta-i viata deci te lupta
cred ca nu exista om pe lumea asta care sa nu fi avut de purtat macar o lupta. te lupti cu ispite, te lupti cu altii, te lupti pentru ceva (sau pentru cineva), te lupti cu tine... oricum ar fi nu poti sa renunti la lupta, nu poti sa te ascunzi de ea, nu poti sa te dai batut. ma rog...poti sa te lasi in voia valului, in voia vietii. poti sa shezi bland si sa astepti sa vezi unde te duce. poti sa faci asta. dar...merita? daca te lasi in voia curentului te va duce undeva, dar categoric nu acolo unde ai visat. ca sa iti indeplinesti visele trebuie sa te chinui...sa te zbati...sa iti doresti cu toata fiinta ta sa se intample...sa faci sacrificii si sa nu renunti niciodata. e greu dar nu imposibil. ma rog, exista si oamnei care au vise imposibile dar aceia nu sunt constienti de propria lor capacitate. nu se cunosc suficient. nu sunt destul de ancorati in realitate. si atunci isi merita soarta. oamenii astia sunt la fel ca scotianul din bancul cu scotianul si dumnezeu. se roaga sa castige la loto...se roaga cu ardoare dar...nu cumpara bilet. trebuie sa iti doresti ceva ce poti face, ceva ce nu te va coplesi atunci cand se va intampla, ceva ce poti tine sub control.
in alta ordine de idei, exista 3 tipuri de oameni: cei care cred ca "ce ti-e scris in frunte ti-e pus", cei care cred ca totul este haotic si cei care cred ca totul se intampla cu un scop, ca exista un destin trasat in linii mari si care depinde de alegerile pe care le faci in viata. prima categorie sunt cei care prefera sa "go with the flow". ei sunt convinsi ca viata le este trasata de la inceput si orice ar face nu pot iesi din tipar, asa ca se lasa in voia sortii pentru ca sunt convinsi ca nu au de ales. astia sunt looserii vietii. cei din a doua categorie fac parte cei care nu cred in nimic. fac ce le trece prin cap si nu incearca sa priveasca in profunzime nici o intamplare din viata lor. ei sunt convinsi ca totul se intampla pentru ca asa vor ei si fiecare este propriul lui dumnezeu. astia imi par putin infatuati. in final, sunt cei care isi analizeaza deciziile pentru ca stiu ca fiecare decizie le va influenta viata mai tarziu. ei stiu ca exista un destin, dar destinul ala e ca o harta cu multe rascruci. de fiecare data cand au de facut o decizie importanta stiu ca au ajuns la o rascruce...si decizia respectiva le marcheaza viata pentru ca le alege urmatoarea directie, si implicit urmatoarea intersectie.
eu fac parte din ultima categorie. eu acum port un razboi (nu de alta dar razboiul e format din mai multe lupte Image). ma lupt cu ispite, ma lupt cu demonii din mine, ma lupt cu mine, ma lupt sa aleg drumul bun. de o vreme stau in fata rascrucii si ma intreb ce sa fac. am 2 drumuri. amandoua sunt invaluite in ceata si nu pot vedea ce ma asteapta. amandoua ma sperie. amandoua sunt periculoase. nu stiu care este cel pe care ar trebui sa-l aleg. si culmea este ca, desi eu stau linistita si ma uit stanga-dreapta incercand sa fac o alegere, din cand in cand am cate un "vizitator" care incearca sa-si impuna punctul de vedere. rascrucea mea s-a transformat intr-un camp de lupta.
in alta ordine de idei, exista 3 tipuri de oameni: cei care cred ca "ce ti-e scris in frunte ti-e pus", cei care cred ca totul este haotic si cei care cred ca totul se intampla cu un scop, ca exista un destin trasat in linii mari si care depinde de alegerile pe care le faci in viata. prima categorie sunt cei care prefera sa "go with the flow". ei sunt convinsi ca viata le este trasata de la inceput si orice ar face nu pot iesi din tipar, asa ca se lasa in voia sortii pentru ca sunt convinsi ca nu au de ales. astia sunt looserii vietii. cei din a doua categorie fac parte cei care nu cred in nimic. fac ce le trece prin cap si nu incearca sa priveasca in profunzime nici o intamplare din viata lor. ei sunt convinsi ca totul se intampla pentru ca asa vor ei si fiecare este propriul lui dumnezeu. astia imi par putin infatuati. in final, sunt cei care isi analizeaza deciziile pentru ca stiu ca fiecare decizie le va influenta viata mai tarziu. ei stiu ca exista un destin, dar destinul ala e ca o harta cu multe rascruci. de fiecare data cand au de facut o decizie importanta stiu ca au ajuns la o rascruce...si decizia respectiva le marcheaza viata pentru ca le alege urmatoarea directie, si implicit urmatoarea intersectie.
eu fac parte din ultima categorie. eu acum port un razboi (nu de alta dar razboiul e format din mai multe lupte Image). ma lupt cu ispite, ma lupt cu demonii din mine, ma lupt cu mine, ma lupt sa aleg drumul bun. de o vreme stau in fata rascrucii si ma intreb ce sa fac. am 2 drumuri. amandoua sunt invaluite in ceata si nu pot vedea ce ma asteapta. amandoua ma sperie. amandoua sunt periculoase. nu stiu care este cel pe care ar trebui sa-l aleg. si culmea este ca, desi eu stau linistita si ma uit stanga-dreapta incercand sa fac o alegere, din cand in cand am cate un "vizitator" care incearca sa-si impuna punctul de vedere. rascrucea mea s-a transformat intr-un camp de lupta.
cea mai cumplita dintre nopti
am dat peste poezia asta intr-un roman. mi s-a parut foarte tare....m-am gandit sa n-o tin numai pentru mine asa ca...here u go:
cunosti tu noaptea ce-n vazduh se lasa
pe vant turbat si-n rapait de ploi,
cand nu e stea pe bolta-ntunecoasa
si nici un ochi nu vede prin puhoi?
oricat de neagra-i noaptea, zi se face;
deci culca-te in tihna, dormi in pace!
cunosti tu noaptea ce pe vieti se lasa
cand moartea-ti da culcusul cel de veci,
nemarginirea cand te cheama-acasa,
si sangele zvacneste-n spaime reci?
oricat de neagra-i noaptea, zi se face;
deci culca-te in tihna, dormi in pace!
cunosti tu noaptea ce in gand se lasa
si nu-i poti smulge valu-ntunecat,
si sufletu-i pierdut, ca strans in plasa
si mii de diavoli creierii-ti strabat?
atunci nu-ti afli tihna si nici pace,
caci niciodata ziua nu se face!
cunosti tu noaptea ce-n vazduh se lasa
pe vant turbat si-n rapait de ploi,
cand nu e stea pe bolta-ntunecoasa
si nici un ochi nu vede prin puhoi?
oricat de neagra-i noaptea, zi se face;
deci culca-te in tihna, dormi in pace!
cunosti tu noaptea ce pe vieti se lasa
cand moartea-ti da culcusul cel de veci,
nemarginirea cand te cheama-acasa,
si sangele zvacneste-n spaime reci?
oricat de neagra-i noaptea, zi se face;
deci culca-te in tihna, dormi in pace!
cunosti tu noaptea ce in gand se lasa
si nu-i poti smulge valu-ntunecat,
si sufletu-i pierdut, ca strans in plasa
si mii de diavoli creierii-ti strabat?
atunci nu-ti afli tihna si nici pace,
caci niciodata ziua nu se face!
seara de vara
s-au intalnit pentru prima oara intr-o seara calda de vara. de cum s-au vazut s-au recunoscut. stiau ca in sfarsit s-au gasit. stiau ca de acum totul va fi bine. simteau cum iubirea creste in sufletele lor si stiau ca este bine. stiau ca asa trebuie sa fie. se cautasera demult. se cautasera cu mult inainte sa aiba constiinta de sine. se cautasera cu mult inainte sa ajunga in forma materiala in care se vedeau azi.
din clipa cand s-au cunoscut nu au mai avut nevoie de altceva. fiecare ii era suficient celuilalt. se intelegeau din priviri. se intelegeau din zambete. si oamenii vedeau ca iubirea lor aproape se materializeaza...aproape se vede...aproape ca ii cuprinde si pe ceilalti...ii invaluie...ii mangaie...ii face sa fie optimisti.
cand nu erau impreuna simteau ca o parte din ei lipseste. cand nu erau impreuna dorul ii mistuia si ii durea fizic. cand nu erau impreuna se cautau cu lacomie...cu pasiune. si cand se regaseau se simteau ca un tot, ca doua jumatati imbinate perfect. si se iubeau din ce in ce mai mult. si simteau pacea si armonia. se simteau binecuvantati.
unirea lor fizica a fost divina. s-au lasat invaluiti de dorinta de a-si regasi jumatatea pierduta, de pasiunea de a descoperi ceea ce stiau ca au cautat tot timpul, de iubirea care se materializase in jurul lor ca o aura, ca o ceata argintie si calda. trupurile lor gasisera ritmul perfect. sufletele lor se inaltau inlantuite si tindeau catre fericirea absoluta. erau impreuna si doar asta conta. stiau ca in sfarsit s-au regasit si ca nimic nu-i mai poate desparti. nimic. nimic...
au urmat zile si nopti...au urmat saptamani si apoi luni. si totusi...mereu descopereau ceva nou. fiecare il descoperea pe celalalt si impreuna se descopereau pe sine. era perfect. era sublim. si ei stiau asta.
intr-o seara calda de vara s-au intalnit. se plimbau tinandu-se de mana. cuvintele erau de prisos pentru ca sufletele lor comunicau. la un moment dat s-au vazut doi ochi galbeni, imensi, de foc. se apropiau cu viteza. lumina lor ii invaluia. s-a auzit un sunet ascutit ca de trompeta. apoi un scartait care le-a sfredelit timpanele. mirosul de cauciuc incins. si dintr-o data s-au simtit mai usori...amandoi. si tinandu-se de mana au inceput sa urce spre lumina...
dor de tine, dor de cine...?
se trezea dimineata. privea putin pe geam sa simta noua zi. fie vedea muguri gata sa plesneasca, fie vedea frunzisul verde si des al pomilor, fie se intrista alaturi de frunzele care cadeau alene ingalbenite de vreme, fie se bucura ca un copil de fulgii de nea. depinde....
dupa ce saluta noua zi cu un zambet isi fuma linistita o tigara si apoi intra in vartejul cotidian. se ducea la job...un job normal, un salariu normal, o viata normala. seara se intalnea cu prietenii. cateodata se intalnea cu cate un barbat. uneori dura cateva ore dupa care fiecare isi vedea de drumul lui. alteori destinele lor mergeau pe acelasi drum un timp. in final insa, inevitabil, ramanea singura. suferea de fiecare data dar isi revenea repede. era puternica si stia si ea asta.
totusi...ii era dor. mereu. la inceput a ignorat senzatia. credea ca i se pare. dar nu...dorul era din ce in ce mai puternic. era ca o durere surda si enervanta. cam ca o durere de masea. ce pacat ca nu exista calmant pentru suflet... vazand ca nu vrea sa treaca, a incercat sa-l vindece. a inceput sa iasa mai des. sa munceasca mai mult. sa se intalneasca mai des cu alti barbati. credea ca dorul va disparea de la sine. dar nu...el statea acolo, incapatanat si chinuitor. si ea simtea ca ii lipseste ceva. a crezut mai intai ca e vorba de vreun fost iubit. poate fara sa-si dea seama a intalnit ceva care i-a amintit de el. dar nu...toti venisera si trecusera. nu ii era dor de nici unul. poate de vreo cunostinta cu care nu mai vorbise demult? nu...nici asta. cu toti prietenii apropiati vorbea aproape zilnic. si ceilalti nu o interesau. poate ii era dor de un loc pe care il vazuse candva. nu...nici asta. si totusi ceva ii lipsea. la un moment dat si-a dat seama ca nu mai poate trai asa. nu mai poate lasa starea asta sa ii afecteze viata. si atunci si-a facut un fel de scut pe care l-a pus peste sufletul ei. dorul a mai persistat putin, dar scutul nepasarii era prea puternic.
in cele din urma s-a trezit intr-o dimineata si si-a dat seama ca dorul a disparut. la fel ca si senzatia de gol, de lipsa a cuiva. si-a dat seama ca nu mai este nevoie sa caute acel ceva care ii lipsea. nici macar nu isi mai amintea ca ii lipsea ceva. si si-a reluat viata obisnuita, monotona, in care fiecare zi era la fel si doar anotimpurile se scurgeau marcand trecerea timpului.
si la 2 blocuri distanta locuia un barbat. si lui ii era dor...
pride...
ce este orgoliul? orgoliul e o chestie proasta...o chestie pe care o au oamenii si pe care o folosesc ca sa strice relatiile (de orice fel) dintre ei. eu sunt orgolioasa...tu esti orgolios...el e orgolios...noi toti suntem orgoliosi. de ce? de ce nimeni nu lasa de la el? de ce cateodata stim ca facem o prostie dar...o facem in continuare ca deh...avem orgoliu...nu ne lasam calcati in picioare? las' sa vada X ca eu am mandria mea. sa vezi tu ca si X are mandria lui. toata lumea e mandra...toata lumea sta cu capul sus...nimeni nu face compromisuri...si toti ne ducem de rapa. m-a suparat o chestie. de ce sa iert cand am orgoliu? supararea mea a suparat pe cineva. de ce sa ierte cand are si el orgoliu?
exista si oameni fara orgoliu. da nici asa. sa nu devenim chiar presuletze umane si sa ne lasam calcati in picioare de toti ceilalti. uf...daca am gasi o cale de mijloc...daca am sti cand sa ne tinem batzosi si cand sa lasam de la noi...probabil ca lumea ar fi mult mai buna.
mandria asta e si ea un pacat...si noi suntem o lume de pacatosi...
exista si oameni fara orgoliu. da nici asa. sa nu devenim chiar presuletze umane si sa ne lasam calcati in picioare de toti ceilalti. uf...daca am gasi o cale de mijloc...daca am sti cand sa ne tinem batzosi si cand sa lasam de la noi...probabil ca lumea ar fi mult mai buna.
mandria asta e si ea un pacat...si noi suntem o lume de pacatosi...
comparatie
probabil ca majoritatea ati citit "maitreyi" a lui eliade (daca nu...ar trebui sa o faceti). printre altele...prezinta dragostea mistuitoare dintre o indianca si un alb. dupa cum prea bine stiti...albul este chiar eliade iar pustoaica a existat pe bune si s-a numit maitreyi devi (din cate imi amintesc a murit). la un moment dat, mai batran si impacat cu soarta, eliade a scris aceasta carte ca un tribut indiei si iubirii pe care i-a purtat-o fatucii. femeia (crescuse intre timp) a auzit de aceasta carte (nu a citit-o dar a auzit cum ca eliade sustine ca ea se ducea noaptea la el in camera pt treburi rusinoase) asa ca s-a crizat si a scris si ea o carte: "dragostea nu moare". tinand cont ca mi-a placut maitreyi la nebunie, m-am gandit sa citesc si versiunea ei. adica...de cate ori se intampla sa gasesti o carte scrisa dupa o poveste reala si apoi raspunsul si viziunea celuilalt personaj? am fost dezamagita...crunt dezamagita... de ce ai face asa ceva? de ce sa incerci sa te scuzi si sa strici o poveste de dragoste uluitoare doar ca sa spui lumii ca de fapt tu ai fost virgina cand te-ai maritat? de ce? cartea aia era o impletire intre fantezie si fapte reale...erau si exagerari...era, pana la urma urmei, o poveste de dragoste. de ce sa vii tu, maitreyi devi, si sa te apuci sa spui ca de fapt pasiunea parca nu a fost atat de mare, ca de fapt nu au fost saruturi, ca de fapt nu au fost nopti in care te furisai in camera lui, pentru ca tu esti o indianca get-beget si niciodata nu te-ai da cuiva care nu e sotul tau?
cand am luat cartea am crezut ca va fi o completare la povestea lui eliade...nici un moment nu mi-am inchipuit ca ma va lasa cu un gust atat de amar. e doar o incercare fada de a explica niste chestii intamplate cu 40 de ani in urma. si dint punct de vedere literar, nici nu se poate compara cu eliade. cand citesti maitreyi simti pasiunea...simti iubirea...simti durerea...vezi india...intelegi iubirea. cand citesti dragostea nu moare...nu simti nimic.
de ce oare iubirea da aripi unora iar pe altii ii lasa sa se afunde in mediocritate? de ce iubirea trebuie explicata? de ce sunt necesare justificari? iubirea se simte...se exagereaza...iubirea inseamna pasiune si fantezie...iubirea e mai presus de prejudecati si conceptii...
cand am luat cartea am crezut ca va fi o completare la povestea lui eliade...nici un moment nu mi-am inchipuit ca ma va lasa cu un gust atat de amar. e doar o incercare fada de a explica niste chestii intamplate cu 40 de ani in urma. si dint punct de vedere literar, nici nu se poate compara cu eliade. cand citesti maitreyi simti pasiunea...simti iubirea...simti durerea...vezi india...intelegi iubirea. cand citesti dragostea nu moare...nu simti nimic.
de ce oare iubirea da aripi unora iar pe altii ii lasa sa se afunde in mediocritate? de ce iubirea trebuie explicata? de ce sunt necesare justificari? iubirea se simte...se exagereaza...iubirea inseamna pasiune si fantezie...iubirea e mai presus de prejudecati si conceptii...
svf
blogul asta e din 24 august 2006, dar cum urmeaza sa ma duc iar la analize cat de curand, merge
azi de dimineata au venit ai mei nevoie mare sa ma trezeasca...la o ora de-a dreptu obscena (ceva gen 7 juma-8). de ce? pentru ca mama a decis sa ma trimita sa-mi fac analizele (in urma starilor din ultima vreme). dupa lupte seculare si crancene am reusit sa ma ridic din pat dar...m-am protzapit in fata compului la o barfa de dimineata. pana la urma m-am urnit (se crizase mama deja). am ajuns la fabulosul cabinet (care se afla pe o strada cu nume ciudat si case paraginite). acolo am avut ceva de asteptat. si mi se facuse o foameeee...l-am tot stresat pe tata ca mi-e foame...ca mi-e somn...ca vreau acasa...ca mi-e frica... dupa indelungi asteptari (timp in care asistenta de la receptie deja era pe jos de ras) iese o tipa plangand in hohote (tot analize...tot intepat cu acu'). atunci am zis ca acolo nu-i de mine. da' ti-ai gasit...m-a lasat tata sa plec? neah..."stai aici si nu te mai purta ca un copil...ce poa' sa-ti faca?" (sa doara...sa doara). cel mai penibil moment a fost cand a mai aparut inca o asistenta si tanti de la receptie i-a zis ca mi-e frica. aia s-a pus pe cata rasu isteric si a inceput: "agugugu...lasa ca folosesc cel mai mare ac pentru tine...daca tot ti-e asta frica..." (WTF??? chiar daca mi-e frica...nu inseamna ca am 2 ani...mai lipsea sa-mi dea o bomboana si sa ma ciupe de obraji Image). pana la urma am intrat in...cah...cabinet. o tanti ametita m-a pus pe un scaun si s-a apucat sa caute vena...si da-i si cauta. ti-ai gasit! de fapt nu...n-a gasit nimic. a trecut la mana cealalta...si se chiombea...si pipaia cu degetutzul ei...iar nimic. si a tot oscilat intre mainile mele pana a aparut tanti de la receptie si a zis ca face ea. mi-a gasit asta vena...eu eram deja verde-albastra si muream de frica. pana la urma a bagat acu' (ah...si acum mi se face pielea de gaina) si a inceput sa scoata lichidul vital din mine. si parca il simteam cum se scurge...cu tot cu vlaga si energia mea. mai intai mi s-a facut greata...da rau... pe urma am simtit ca ametesc si ca ma ia cu lesin, tu fata. deja se inmultisera fomeile...se facusera 3. aia de ma seca de sange imi tot zicea sa strang pumnul ca sa poata sa ia sange (eu nu mai puteam sa misc globu ocular...d-apai sa mai si strang pumnu). aia de nu gasise vena statea cu un servetel ud si ma tot stergea pe fata sa-mi revin (nu de alta dar mai aveam putin si lesinam). la un moment dat m-a apucat si tremuratul si deja nu mai suportam. eram moale ca o carpa...nu mai puteam sa-mi tin ochii deschisi...sau sa vorbesc...de miscat nici nu se pune problema. la faza asta deja una dintre asistente s-a crizat rau si a inceput sa tipe la tata: "de ce nu ne-ati zis ca e bolnava?" tata saracu...mai confuz ca niciodata...a zis ca nu sunt bolnava. intre timp bestia care ma tot seca de sange nu se lasa, frate. nu ma lasa si pace. au sarit celelalte 2 pe ea sa ma lase ca nu mai pot...ca nu mai rezist...ca ajunge cat a luat pentru analize...ca ar trebui sa ma lase acolo in durerea mea. aia...nu si nu...ea vroia sa mearga pana la capat (nu stiu care era capatul dar presupun ca avea si o luminita pe acolo Image). intr-un final fericit s-a potolit. cand m-am ridicat de pe scaun...am simtit ca ma duc in jos. sa fi vazut 4 perechi de brate cum m-au prins care de pe unde a apucat. am stat putin pe patul ala de acolo...apoi mi-am facut curaj si m-am ridicat (desi una dintre "nimfe" imi tot punea mana in gat si imi zicea sa stau acolo linistita). am reust sa plec pe picioarele mele...dar mi-a trebuit un fantastic efort de vointa sa ajung pana la masina. apropos...tata uitase unde a parcat-o Image.
acasa m-am intins in pat si am dormitat putin...deja nu-mi puteam misca mana si ma luase o ameteala de nu ma puteam tine pe picioare. ma rog...in ciuda starii de "bine" care m-a stapanit toata ziua a trebuit sa ma duc la munca si sa suport si mustrari crunte si nedrepte si acuzatii mai mult sau mai putin subtile ca mint cand spun ca mi-e rau (pana mea...eu de felu meu sunt palida moarta si nu ma pot tine pe picioare). oh well...m-am obisnuit si cu asta...
p.s. acum pot sa-mi misc mana...dar am o vanataie...frate...zici ca sunt drogata de mic copil de cand mama m-a facut
azi de dimineata au venit ai mei nevoie mare sa ma trezeasca...la o ora de-a dreptu obscena (ceva gen 7 juma-8). de ce? pentru ca mama a decis sa ma trimita sa-mi fac analizele (in urma starilor din ultima vreme). dupa lupte seculare si crancene am reusit sa ma ridic din pat dar...m-am protzapit in fata compului la o barfa de dimineata. pana la urma m-am urnit (se crizase mama deja). am ajuns la fabulosul cabinet (care se afla pe o strada cu nume ciudat si case paraginite). acolo am avut ceva de asteptat. si mi se facuse o foameeee...l-am tot stresat pe tata ca mi-e foame...ca mi-e somn...ca vreau acasa...ca mi-e frica... dupa indelungi asteptari (timp in care asistenta de la receptie deja era pe jos de ras) iese o tipa plangand in hohote (tot analize...tot intepat cu acu'). atunci am zis ca acolo nu-i de mine. da' ti-ai gasit...m-a lasat tata sa plec? neah..."stai aici si nu te mai purta ca un copil...ce poa' sa-ti faca?" (sa doara...sa doara). cel mai penibil moment a fost cand a mai aparut inca o asistenta si tanti de la receptie i-a zis ca mi-e frica. aia s-a pus pe cata rasu isteric si a inceput: "agugugu...lasa ca folosesc cel mai mare ac pentru tine...daca tot ti-e asta frica..." (WTF??? chiar daca mi-e frica...nu inseamna ca am 2 ani...mai lipsea sa-mi dea o bomboana si sa ma ciupe de obraji Image). pana la urma am intrat in...cah...cabinet. o tanti ametita m-a pus pe un scaun si s-a apucat sa caute vena...si da-i si cauta. ti-ai gasit! de fapt nu...n-a gasit nimic. a trecut la mana cealalta...si se chiombea...si pipaia cu degetutzul ei...iar nimic. si a tot oscilat intre mainile mele pana a aparut tanti de la receptie si a zis ca face ea. mi-a gasit asta vena...eu eram deja verde-albastra si muream de frica. pana la urma a bagat acu' (ah...si acum mi se face pielea de gaina) si a inceput sa scoata lichidul vital din mine. si parca il simteam cum se scurge...cu tot cu vlaga si energia mea. mai intai mi s-a facut greata...da rau... pe urma am simtit ca ametesc si ca ma ia cu lesin, tu fata. deja se inmultisera fomeile...se facusera 3. aia de ma seca de sange imi tot zicea sa strang pumnul ca sa poata sa ia sange (eu nu mai puteam sa misc globu ocular...d-apai sa mai si strang pumnu). aia de nu gasise vena statea cu un servetel ud si ma tot stergea pe fata sa-mi revin (nu de alta dar mai aveam putin si lesinam). la un moment dat m-a apucat si tremuratul si deja nu mai suportam. eram moale ca o carpa...nu mai puteam sa-mi tin ochii deschisi...sau sa vorbesc...de miscat nici nu se pune problema. la faza asta deja una dintre asistente s-a crizat rau si a inceput sa tipe la tata: "de ce nu ne-ati zis ca e bolnava?" tata saracu...mai confuz ca niciodata...a zis ca nu sunt bolnava. intre timp bestia care ma tot seca de sange nu se lasa, frate. nu ma lasa si pace. au sarit celelalte 2 pe ea sa ma lase ca nu mai pot...ca nu mai rezist...ca ajunge cat a luat pentru analize...ca ar trebui sa ma lase acolo in durerea mea. aia...nu si nu...ea vroia sa mearga pana la capat (nu stiu care era capatul dar presupun ca avea si o luminita pe acolo Image). intr-un final fericit s-a potolit. cand m-am ridicat de pe scaun...am simtit ca ma duc in jos. sa fi vazut 4 perechi de brate cum m-au prins care de pe unde a apucat. am stat putin pe patul ala de acolo...apoi mi-am facut curaj si m-am ridicat (desi una dintre "nimfe" imi tot punea mana in gat si imi zicea sa stau acolo linistita). am reust sa plec pe picioarele mele...dar mi-a trebuit un fantastic efort de vointa sa ajung pana la masina. apropos...tata uitase unde a parcat-o Image.
acasa m-am intins in pat si am dormitat putin...deja nu-mi puteam misca mana si ma luase o ameteala de nu ma puteam tine pe picioare. ma rog...in ciuda starii de "bine" care m-a stapanit toata ziua a trebuit sa ma duc la munca si sa suport si mustrari crunte si nedrepte si acuzatii mai mult sau mai putin subtile ca mint cand spun ca mi-e rau (pana mea...eu de felu meu sunt palida moarta si nu ma pot tine pe picioare). oh well...m-am obisnuit si cu asta...
p.s. acum pot sa-mi misc mana...dar am o vanataie...frate...zici ca sunt drogata de mic copil de cand mama m-a facut
bored
eu sunt anti-manele. total impotriva lor. si la mare am avut ghinionul de a fi intoxicata cu acest gen muzical care denota o complexitate a liniei melodice si o cultura iesite din comun. ma rog...negativu ca negativu...ala are sanse sa sune bine (doar sunt ciordite...manca-v-as ochishorii)...dar versurile...ah versurile...pura tortura. se canta despre frati...despre dusmani...despre prieteni...despre femeia-curva...femeia-iubita-care-te-iubeste...femeia-iubita-care-te-paraseste (mi se pare perfect normal)...despre masini tari...despre distractii in cluburi...si mai nou despre leii grei (hitul sezonului dupa cum am mai spus). in mamaia nu se putea sa nu auzi asta macar de 2-3 ori in interval de o ora. oare chiar ne-am manelizat in totalitate? oare tinerii si maturii si batranii nostri asta vor? mamaia nu e chiar o statiune unde sa se duca tot romanu (e scumpa de te arde la buzunare). oare romanu nostru care sa-si permite sa mearga acolo este cel semi analfabet...plin de gel...de aur...cu gagica buna atarnata de bratul dotat cu kile de bratari si inele...cu camasa descheiata ostentativ sa se vada mararul brunet si des de pe piept?
probabil ca multi o sa ma considerati ingusta la mine...cu ochelari de cal...whatever. nu ma intereseaza. dupa umila mea opinie portretul manelistului de sex masculin este exact cel descris mai sus. femeia manelista este si ea pe aproape: la fel de culta...tot cu kilu de bijuterii kitchioase atarnate pe unde nici cu gandul nu gandesti...evident o bluza decoltata si scurta si sclipicioasa si roz sau verde prazuliu combinata cu o curelusa pe post de fusta sau o pereche de pantalonasi atat de mulati incat vezi mai mult decat ai dori.
poate unii vor spune ca nu toti manelistii "e" inculti. ei bine...este. am observat asta pe prieteni d-ai mei. oameni destepti...cu scaun la cap. au inceput sa asculte manele si...s-au tampit frate. nu te mai intelegeai cu ei. au renuntat la menele si si-au revenit. deeeeci...i rest my case. maneaua tampeste fratilor. si mai grav e ca rasuna pe toate drumurile...mai ceva ca o-zone in germania. e trist ce se intampla cu noi...dar sta in puterea noastra sa schimbam...
probabil ca multi o sa ma considerati ingusta la mine...cu ochelari de cal...whatever. nu ma intereseaza. dupa umila mea opinie portretul manelistului de sex masculin este exact cel descris mai sus. femeia manelista este si ea pe aproape: la fel de culta...tot cu kilu de bijuterii kitchioase atarnate pe unde nici cu gandul nu gandesti...evident o bluza decoltata si scurta si sclipicioasa si roz sau verde prazuliu combinata cu o curelusa pe post de fusta sau o pereche de pantalonasi atat de mulati incat vezi mai mult decat ai dori.
poate unii vor spune ca nu toti manelistii "e" inculti. ei bine...este. am observat asta pe prieteni d-ai mei. oameni destepti...cu scaun la cap. au inceput sa asculte manele si...s-au tampit frate. nu te mai intelegeai cu ei. au renuntat la menele si si-au revenit. deeeeci...i rest my case. maneaua tampeste fratilor. si mai grav e ca rasuna pe toate drumurile...mai ceva ca o-zone in germania. e trist ce se intampla cu noi...dar sta in puterea noastra sa schimbam...
de ce sa te mutilezi?
sunt la munca si tocmai se poarta o discutie f interesanta despre silicoane. why would you do that? si generalizand...de ce ai face ceva corpului tau? cat de frustrat(a) sa ajungi ca sa iti faci asemenea chestii? de ce silicoane? de ce operatii estetice? de ce liposuctie? de ce operatii criminale de strangere a stomacului? poti sa faci alte chestii mai sanatoase si mai naturale. poti sa faci sport...poti sa faci fitness...poti sa mananci mai putin si mai sanatos...poti sa iti accepti corpul si imbatranirea inevitabila.
nimeni nu e perfect. nu ai cum... si atunci...de ce sa te chinui sa devii? cine te place, te place asa cum esti. cine cauta perfectiunea va avea o crunta dezamagire: nu exista. wake up people! n-o sa gasiti nicaieri un el frumos, destept, plin de muschi, plin de bani, care sa te iubeasca, sa te respecte, sa-ti fie fidel si sa faca sex de milioane. n-o sa gasesti niciodata o tipa cu sani perfecti, cu fund perfect, cu picioare pana in gat, desteapta, cu o cariera de succes, total neinteresata de aspectele materiale ale vietii si care sa fie o zeita a sexului si o gospodina desavarsita.
trebuie sa stii sa te accepti asa cum esti. sa stii sa te iubesti, cu bune si cu rele. doar atunci vei gasi pe cineva care sa te iubeasca la randul lui. in general, oamenii ar trebui sa invete sa fie mai putin complexati si atunci ar fi mai fericiti. ce sens are sa iti faci operatii de lifting la nesfarsit pana cand ajungi sa arati ca o felina sinistra? ce sens are sa-ti pui silicoane si sa ajungi sa ai sanii de o forma total nenaturala? ce sens are sa-ti faci operatii si sa suferi dureri atroce pana cand organismul se obisnuieste cu noul aspect?
eu sustin sus si tare ca nu as face asa ceva niciodata...niciodata. nu sunt multumita de mine. sa nu intelegeti asta. dar incerc sa fiu...sa ma accept asa cum sunt. nu vreau sa imi maltratez corpul. vreau sa fiu eu...naturala si imperfecta cum m-a facut mama natura
nimeni nu e perfect. nu ai cum... si atunci...de ce sa te chinui sa devii? cine te place, te place asa cum esti. cine cauta perfectiunea va avea o crunta dezamagire: nu exista. wake up people! n-o sa gasiti nicaieri un el frumos, destept, plin de muschi, plin de bani, care sa te iubeasca, sa te respecte, sa-ti fie fidel si sa faca sex de milioane. n-o sa gasesti niciodata o tipa cu sani perfecti, cu fund perfect, cu picioare pana in gat, desteapta, cu o cariera de succes, total neinteresata de aspectele materiale ale vietii si care sa fie o zeita a sexului si o gospodina desavarsita.
trebuie sa stii sa te accepti asa cum esti. sa stii sa te iubesti, cu bune si cu rele. doar atunci vei gasi pe cineva care sa te iubeasca la randul lui. in general, oamenii ar trebui sa invete sa fie mai putin complexati si atunci ar fi mai fericiti. ce sens are sa iti faci operatii de lifting la nesfarsit pana cand ajungi sa arati ca o felina sinistra? ce sens are sa-ti pui silicoane si sa ajungi sa ai sanii de o forma total nenaturala? ce sens are sa-ti faci operatii si sa suferi dureri atroce pana cand organismul se obisnuieste cu noul aspect?
eu sustin sus si tare ca nu as face asa ceva niciodata...niciodata. nu sunt multumita de mine. sa nu intelegeti asta. dar incerc sa fiu...sa ma accept asa cum sunt. nu vreau sa imi maltratez corpul. vreau sa fiu eu...naturala si imperfecta cum m-a facut mama natura
stoopid lawyers
Reported in the Massachusetts Bar Association Lawyers Journal, the
following are questions actually asked of witnesses by attorneys during
trials and, in certain cases, the responses given by insightful
witnesses:
1. "Now doctor, isn't it true that when a person dies in his sleep, he
doesn't know about it until the next morning?"
2. "The youngest son, the twenty-year old, how old is he?"
3. "Were you present when your picture was taken?"
4. "Were you alone or by yourself?"
5. "Was it you or your younger brother who was killed in the war?"
6. "Did he kill you?"
7. "How far apart were the vehicles at the time of the collision?"
8. "You were there until the time you left, is that true?"
9. "How many times have you committed suicide?"
10. Q: "So the date of conception (of the baby) was August 8th?"
A: "Yes."
Q: "And what were you doing at that time?"
11. Q: "She had three children, right?"
A: "Yes."
Q: "How many were boys?"
A: "None."
Q: "Were there any girls?"
12. Q: "You say the stairs went down to the basement?"
A: "Yes."
Q: "And these stairs, did they go up also?"
13. Q: "Mr. Slatery, you went on a rather elaborate honeymoon, didn't
you?
A: "I went to Europe, sir."
Q: "And you took your new wife?"
14. Q: "How was your first marriage terminated?"
A: "By death."
Q: "And by whose death was it terminated?"
15. Q: "Can you describe the individual?"
A: "He was about medium height and had a beard."
Q: "Was this a male or female?"
16. Q: "Is your appearance here this morning pursuant to a deposition
notice which I sent to your attorney?"
A: "No, this is how I dress when I go to work."
17. Q: "Doctor, how many autopsies have you performed on dead people?"
A: "All my autopsies are performed on dead people."
18. Q: "All your responses must be oral, OK? What school did you go
to?"
A: "Oral."
19. Q: "Do you recall the time that you examined the body?"
A: "The autopsy started around 8:30 p.m."
Q: "And Mr. Dennington was dead at the time?"
A: "No, he was sitting on the table wondering why I was doing an
autopsy."
20. Q: "You were not shot in the fracas?"
A: "No, I was shot midway between the fracas and the naval."
21. Q: "Are you qualified to give a urine sample?"
A: "I have been since early childhood."
22. Q: "Doctor, before you performed the autopsy, did you check for a
pulse?"
A: "No."
Q: "Did you check for blood pressure?"
A: "No."
Q: "Did you check for breathing?"
A: "No."
Q: "So, then it is possible that the patient was alive when you began
the autopsy?"
A: "No."
Q: "How can you be so sure, doctor?"
A: "Because his brain was sitting on my desk in a jar."
Q: "But could the patient have still been alive nevertheless?"
A: "It is possible that he could have been alive and practicing law
somewhere."
following are questions actually asked of witnesses by attorneys during
trials and, in certain cases, the responses given by insightful
witnesses:
1. "Now doctor, isn't it true that when a person dies in his sleep, he
doesn't know about it until the next morning?"
2. "The youngest son, the twenty-year old, how old is he?"
3. "Were you present when your picture was taken?"
4. "Were you alone or by yourself?"
5. "Was it you or your younger brother who was killed in the war?"
6. "Did he kill you?"
7. "How far apart were the vehicles at the time of the collision?"
8. "You were there until the time you left, is that true?"
9. "How many times have you committed suicide?"
10. Q: "So the date of conception (of the baby) was August 8th?"
A: "Yes."
Q: "And what were you doing at that time?"
11. Q: "She had three children, right?"
A: "Yes."
Q: "How many were boys?"
A: "None."
Q: "Were there any girls?"
12. Q: "You say the stairs went down to the basement?"
A: "Yes."
Q: "And these stairs, did they go up also?"
13. Q: "Mr. Slatery, you went on a rather elaborate honeymoon, didn't
you?
A: "I went to Europe, sir."
Q: "And you took your new wife?"
14. Q: "How was your first marriage terminated?"
A: "By death."
Q: "And by whose death was it terminated?"
15. Q: "Can you describe the individual?"
A: "He was about medium height and had a beard."
Q: "Was this a male or female?"
16. Q: "Is your appearance here this morning pursuant to a deposition
notice which I sent to your attorney?"
A: "No, this is how I dress when I go to work."
17. Q: "Doctor, how many autopsies have you performed on dead people?"
A: "All my autopsies are performed on dead people."
18. Q: "All your responses must be oral, OK? What school did you go
to?"
A: "Oral."
19. Q: "Do you recall the time that you examined the body?"
A: "The autopsy started around 8:30 p.m."
Q: "And Mr. Dennington was dead at the time?"
A: "No, he was sitting on the table wondering why I was doing an
autopsy."
20. Q: "You were not shot in the fracas?"
A: "No, I was shot midway between the fracas and the naval."
21. Q: "Are you qualified to give a urine sample?"
A: "I have been since early childhood."
22. Q: "Doctor, before you performed the autopsy, did you check for a
pulse?"
A: "No."
Q: "Did you check for blood pressure?"
A: "No."
Q: "Did you check for breathing?"
A: "No."
Q: "So, then it is possible that the patient was alive when you began
the autopsy?"
A: "No."
Q: "How can you be so sure, doctor?"
A: "Because his brain was sitting on my desk in a jar."
Q: "But could the patient have still been alive nevertheless?"
A: "It is possible that he could have been alive and practicing law
somewhere."
don't
ati observat vreodata ca exista oameni care au tendinta sa-si bage nasu' pana in cel mai mic detaliu al vietii tale? si nu numai ca fac asta....asta n-ar fi nimic...dar mai si comenteaza frate! incearca sa-ti explice ei cum ar fi bine sa-ti traiesti viata...ce sa faci...cu cine sa umbli...ce sa crezi etc. i hate those ppl.
de-a lungul zbuciumatei mele existente tot timpul s-a gasit cineva care sa faca pe desteptu' cu mine si sa-mi explice cum ar trebui sa-mi traiesc viata. hai sa vedem...probabil ca pana in 10 ani este relativ normal sa-ti traseze cineva drumul si tu sa-l urmezi pas cu pas. ca deh...esti un putza bleaga si nu prea stii tu cu ce se mananca viata asta. pana pe la 16 ani (zic eu asa) inca mai ai nevoie sa ti se traseze niste linii indicatoare....sa nu te ratacesti. esti adolescent, esti teribilist...ai nevoie de cineva care sa te anunte cand depasesti limita sau cand deviezi prea mult intr-o parte sau in alta.
dar pe urma? pe urma poti si singur. ti-ai format niste opinii...ti-ai trasat niste linii directoare...stii cam cu ce se mananca viata...stii ce vrei sa faci. de aici inainte te descurci singur.
e adevarat....un sfat bun nu strica niciodata. dar rezumati-va, frate, la un sfat!!! nimeni nu poate sa traiasca viata in locul altcuiva. nimeni nu poate sa stie exact ce simte altcineva. nimeni nu poate citi ganduri si nu poate afirma "eu stiu mai bine decat tine ce simti si ce trebuie sa faci" NIMENI!
fiecare are dreptul si obligatia sa-si traiasca singur viata...pana la capat...sa faca greseli...sa-si indrepte greselile...sa invete din ele. ce sens are sa traiesti daca cineva te baga intr-o bula de sticla si nu-ti permite decat sa vezi spectacolul fara sa faci parte din el? ce sens are sa te zbati daca cineva ia deciziile in locul tau fara sa se intrebe daca sunt bune pt tine?
de cand ma stiu...tot timpul s-a gasit cate un binevoitor (nu mereu un membru al familiei). si acum ma uit in urma: nu am facut liceul pe care il vroiam...nu am facut specializarea pe care o vroiam la liceu. pe urma...nu am facut facultatea pe care o vroiam si...ce surpriza...nici acolo nu am facut specializarea pe care o vroiam. nu am putut sa am prietenii pe care ii vroiam...nu am putut sa ies in locuri unde as fi vrut sa ma duc...anu trecut nu aveam voie sa ies la o anumita terasa din anumite mtive. pe de alta parte...s-au gasit oameni care stiau mai bine decat mine ce simt pentru ei...stiau mai bine decat mine ce vreau sa fac cu viata mea...stiau mai bine ce fel de persoana imi trebuie langa mine.
ei bine...azi dupa o discutie care m-a dezamagit profund si care mi-a lasat un gol in suflet si o lacrima in coltul ochiului...pot sa spun cu mana pe inima ca VA URASC PE TOTI.
nu am nevoie de marcaje ca sa-mi traiesc viata. nu am nevoie sa mi se sublinieze evidentul. nu am nevoie sa mi se spuna cum sa gandesc si pe cine sa iubesc. nu am nevoie sa mi se spuna ce e mai bine pentru mine. stiu si eu
vreau sa fac greseli. vreau sa invat din ele. nu vreau sa ajung la 50 de ani...sa ma uit in urma...si sa-mi dau seama ca nu am trait decat prin altii...prin experientele lor povestite mie cu mai mult sau mai putin talent. vreau viata mea!
de-a lungul zbuciumatei mele existente tot timpul s-a gasit cineva care sa faca pe desteptu' cu mine si sa-mi explice cum ar trebui sa-mi traiesc viata. hai sa vedem...probabil ca pana in 10 ani este relativ normal sa-ti traseze cineva drumul si tu sa-l urmezi pas cu pas. ca deh...esti un putza bleaga si nu prea stii tu cu ce se mananca viata asta. pana pe la 16 ani (zic eu asa) inca mai ai nevoie sa ti se traseze niste linii indicatoare....sa nu te ratacesti. esti adolescent, esti teribilist...ai nevoie de cineva care sa te anunte cand depasesti limita sau cand deviezi prea mult intr-o parte sau in alta.
dar pe urma? pe urma poti si singur. ti-ai format niste opinii...ti-ai trasat niste linii directoare...stii cam cu ce se mananca viata...stii ce vrei sa faci. de aici inainte te descurci singur.
e adevarat....un sfat bun nu strica niciodata. dar rezumati-va, frate, la un sfat!!! nimeni nu poate sa traiasca viata in locul altcuiva. nimeni nu poate sa stie exact ce simte altcineva. nimeni nu poate citi ganduri si nu poate afirma "eu stiu mai bine decat tine ce simti si ce trebuie sa faci" NIMENI!
fiecare are dreptul si obligatia sa-si traiasca singur viata...pana la capat...sa faca greseli...sa-si indrepte greselile...sa invete din ele. ce sens are sa traiesti daca cineva te baga intr-o bula de sticla si nu-ti permite decat sa vezi spectacolul fara sa faci parte din el? ce sens are sa te zbati daca cineva ia deciziile in locul tau fara sa se intrebe daca sunt bune pt tine?
de cand ma stiu...tot timpul s-a gasit cate un binevoitor (nu mereu un membru al familiei). si acum ma uit in urma: nu am facut liceul pe care il vroiam...nu am facut specializarea pe care o vroiam la liceu. pe urma...nu am facut facultatea pe care o vroiam si...ce surpriza...nici acolo nu am facut specializarea pe care o vroiam. nu am putut sa am prietenii pe care ii vroiam...nu am putut sa ies in locuri unde as fi vrut sa ma duc...anu trecut nu aveam voie sa ies la o anumita terasa din anumite mtive. pe de alta parte...s-au gasit oameni care stiau mai bine decat mine ce simt pentru ei...stiau mai bine decat mine ce vreau sa fac cu viata mea...stiau mai bine ce fel de persoana imi trebuie langa mine.
ei bine...azi dupa o discutie care m-a dezamagit profund si care mi-a lasat un gol in suflet si o lacrima in coltul ochiului...pot sa spun cu mana pe inima ca VA URASC PE TOTI.
nu am nevoie de marcaje ca sa-mi traiesc viata. nu am nevoie sa mi se sublinieze evidentul. nu am nevoie sa mi se spuna cum sa gandesc si pe cine sa iubesc. nu am nevoie sa mi se spuna ce e mai bine pentru mine. stiu si eu
vreau sa fac greseli. vreau sa invat din ele. nu vreau sa ajung la 50 de ani...sa ma uit in urma...si sa-mi dau seama ca nu am trait decat prin altii...prin experientele lor povestite mie cu mai mult sau mai putin talent. vreau viata mea!
My perfect day
sa te trezesti intr-o dimineata...si sa simti cum soarele iti mangaie fata...si sa-ti spui ca e vacanta. apoi sa te intorci in dreapta si sa-l vezi inca dormind...cu o mana in jurul tau...cu gura intredeschisa...respirand regulat si visand frumos. apoi...sa se trezeasca...si, somnoros asa cum este, sa te sarute...sa te stranga in brate si sa-ti spuna "te iubesc". si apoi...sa iesi din camera...si sa-ti amintesti ca ai ajuns la mare si abia ai gasit cazare dupa ce ai cautat in disperare si ai crezut ca vei dormi in gara. si apoi...sa incerci sa papi micul dejun dar...sa-ti dai seama ca exista chestii mai interesante de facut. si dupa chestiile interesante...sa pornesti la plimbare...pe plaja. se vezi un cer senin pe care nici norii nu indraznesc sa-l pangareasca...sa vezi o mare calma, care imbratiseaza plaja si geme ca un animal ranit. si sa te plimbi in nestire...pe nisipul fierbinte cu fragmente de scoici aduse cine stie de unde de valurile capricioase.
dintr-o data...sa se buluceasca nori negri...grei...si sa-ti dai seama ca esti prea departe de orice loc acoperit asa ca trebuie sa iti accepti soarta: ploaia de vara. nu calda, nu mangaietoare...ci furioasa...dura...zgomotoasa...cu picaturi mari care te lovesc...cu fulgere care despica cerul...cu tunete care te sperie si te fac sa te ghemuiesti la pieptul lui. sau poate nu te sperie dar...de ce sa nu profiti?
si ploaia se termina...ploile de vara sunt scurte, dar pline de pasiune. sa vezi norii cum se indeparteaza, rusinati parca de iesirea violenta la care au fost martori 2 indragostiti pierduti pe o plaja.
si apoi...apoi sa te intorci agale...sa te odihnesti pe nisip...sa simti briza cum te mangaie si te imbratiseaza...sa simti soarele cum poposeste pe trupul tau prin fiecare raza si te dezmiarda...sa simti ca esti acolo si ca nu mai vrei sa pleci.
dar...nici macar o zi perfecta nu dureaza la infinit...asa ca soarele obosit si somnoros...se retrage spre ascunzatoarea lui de sub valuri. si il vezi cum se inroseste de rusine ca nu poate sa stea mai mult...si coboara agale...cerandu-si parca iertare ca nu mai poate sta. legile firii nu iarta pe nimeni... si asa...incet incet...aluneca aproape adormit pana cand se imbratiseaza cu marea. si marea il accepta...asa cum face de mii de ani. si marea accepta si cele 2 trupuri infierbantate care vor sa se contopeasca...sa simta infinitul...sa traiasca intr-o clipa senzatii pe care altii le asteapta o viata si le imagineaza doar in cele mai frumoase vise. si marea mai adauga o poveste la miile pe care le stie...si pe care le povesteste in fiecare zi...si pe care nimeni nu le aude pentru ca toti sunt ocupati cu propriile lor ganduri si povesti insipide si la fel.
si apoi...patul moale...si somnul odihnitor care te cufunda in visare...care te ajuta sa retraiesti fiecare moment al zilei care abia a trecut...
i want my perfect day....
dintr-o data...sa se buluceasca nori negri...grei...si sa-ti dai seama ca esti prea departe de orice loc acoperit asa ca trebuie sa iti accepti soarta: ploaia de vara. nu calda, nu mangaietoare...ci furioasa...dura...zgomotoasa...cu picaturi mari care te lovesc...cu fulgere care despica cerul...cu tunete care te sperie si te fac sa te ghemuiesti la pieptul lui. sau poate nu te sperie dar...de ce sa nu profiti?
si ploaia se termina...ploile de vara sunt scurte, dar pline de pasiune. sa vezi norii cum se indeparteaza, rusinati parca de iesirea violenta la care au fost martori 2 indragostiti pierduti pe o plaja.
si apoi...apoi sa te intorci agale...sa te odihnesti pe nisip...sa simti briza cum te mangaie si te imbratiseaza...sa simti soarele cum poposeste pe trupul tau prin fiecare raza si te dezmiarda...sa simti ca esti acolo si ca nu mai vrei sa pleci.
dar...nici macar o zi perfecta nu dureaza la infinit...asa ca soarele obosit si somnoros...se retrage spre ascunzatoarea lui de sub valuri. si il vezi cum se inroseste de rusine ca nu poate sa stea mai mult...si coboara agale...cerandu-si parca iertare ca nu mai poate sta. legile firii nu iarta pe nimeni... si asa...incet incet...aluneca aproape adormit pana cand se imbratiseaza cu marea. si marea il accepta...asa cum face de mii de ani. si marea accepta si cele 2 trupuri infierbantate care vor sa se contopeasca...sa simta infinitul...sa traiasca intr-o clipa senzatii pe care altii le asteapta o viata si le imagineaza doar in cele mai frumoase vise. si marea mai adauga o poveste la miile pe care le stie...si pe care le povesteste in fiecare zi...si pe care nimeni nu le aude pentru ca toti sunt ocupati cu propriile lor ganduri si povesti insipide si la fel.
si apoi...patul moale...si somnul odihnitor care te cufunda in visare...care te ajuta sa retraiesti fiecare moment al zilei care abia a trecut...
i want my perfect day....
in esenta...?
la vremea mea am citit si eu "diavolul si domnisoara prym" (coelho). in mare...este vorba despre lupta dintre bine si rau. in mic este vorba despre un tip care vrea sa vada daca oamenii sunt in esenta buni sau in esenta rai...asa ca ispiteste locuitorii unui satuc in care toata lumea cunostea pe toata lumea: daca se comitea o crima, primeau muuuuult aur. daca nu...fix...nimic. cartea se termina in coada de peste. oamenii nu comit crima dar...nu neaparat pentru ca erau in esenta buni ci pentru ca cineva a stiut sa le atinga o coarda sensibila. acum stau si imi pun aceeasi intrebare: oamenii sunt in esenta buni sau in esenta rai? incep sa cred ca sunt rai (marea majoritate) si profitori. din pacate mi se tot confirma, cu diferite persoane. problema este ca persoanele respective mi-au facut atata rau pentru ca am permis, pentru ca eu sunt in esenta buna (din pacate) si am sarit in ajutor. mi-am luat o mare teapa. am avut incredere intr-un om in care nu trebuia sa am...pe care nu il cunosteam suficient si care nu merita. acum stau si ma zgarii pe ochi si imi spun ca n-o sa mai repet greseala. in 2 luni era s-o repet de 2 ori (se pare ca nu ma invat minte nici sa ma bati). si totusi...stau si ma intreb cum e posibil. de ce? de ce atunci cand cineva e bun si saritor toata lumea tinde sa-l ia de fraier? de ce toate rahaturile se intampla oamenilor care incearca sa faca o fapta buna? nu zic...poate meritam...poate la vremea mea am facut si eu faze nasoale si roata se intoarce. dar de ce se intoarce roata fix cand vrei sa ajuti pe cineva? chiar asa de grav sa fie? sa traim intr-o lume in care fiecare e pentru el si incearca sa-i jupoaie pe toti ceilalti?
cand faceti rost de o masina a timpului anuntati-ma...eu nu-s facuta pentru perioada asta. trebuie sa-mi caut un loc unde sa ma incadrez si unde sa nu se profite de tine cand vrei sa faci un bine. nu astept sa mi se inalte statuie sau sa mi se pupe picioarele. nu astept nici macar recunostinta. astept sa-mi recuperez ce am dat. si se pare ca ain't gonna happen.
sa mai ai incredere in barbati...
cand faceti rost de o masina a timpului anuntati-ma...eu nu-s facuta pentru perioada asta. trebuie sa-mi caut un loc unde sa ma incadrez si unde sa nu se profite de tine cand vrei sa faci un bine. nu astept sa mi se inalte statuie sau sa mi se pupe picioarele. nu astept nici macar recunostinta. astept sa-mi recuperez ce am dat. si se pare ca ain't gonna happen.
sa mai ai incredere in barbati...
sad
ma simt ca curu ca sa zic asa. imi dau seama ca am o varsta si pana acum nu am realizat nimic. ma rog...o singura chestie...am reusit sa ma rup intr-atat de familie incat nici nu simt ca mai am asa ceva. but then again...i'm not very proud of this. imi dau seama ca am avut vise care mi-au fost calcate in picioare asa ca au ramas undeva...in sufletul meu...si mai ies din cand in cand la iveala dar numai ca sa-mi arate ca am ratat ceva. imi dau seama ca am crezut in lucruri si in oameni care m-au dezamagit atat de mult incat ma intreb de unde am mai gasit putere sa o iau de la capat. imi dau seama ca sunt inconjurata de oameni pe care nu-i cunosc si nu-i inteleg...care ma ranesc dar ma si ajuta. imi dau seama ca am pierdut...din prostie poate...o gramada de chestii care ar fi putut da nastere la ceva frumos. imi dau seama ca, pe zi ce trece, devin din ce in ce mai delasatoare si mai lasha. imi dau seama ca fac bine cand nu trebuie si cui nu trebuie si mereu eu ies in pierdere.
am purtat in seara asta o lunga discutie cu cineva si...toate frustrarile mele acumulate de ani si ani au iesit la iveala. stau acum si ma intreb unde anume am gresit. probabil ca la un moment dat, cand am ajuns la una dintre rascrucile cu care ne pune fata in fata viata, am ales drumul prost. dar cand a fost asta? cand am ajuns sa renunt la vise? cand am ajuns sa ma plafonez? cand am ajuns sa ma rup de tot ce ar trebui sa fie mai sfant? cu ce ma ajuta faptul ca ma ascund in paginile unor carti pentru copii si ca ma uit numai la filme optimiste? oare cand am devenit atat de lasha?
mereu reusesc sa trec peste dezamagiri. m-am calit, ca am avut destule. dar fiecare lasa o cicatrice. am ajuns sa nu mai am incredere in mine...sa nu mai am incredere in ceilalti...sa simt ca tot ce ar putea insemna fericire este o iluzie. mi-e frica mereu, pentru ca ma simt ca intr-o camera cu sute de oglinzi. vad fericirea peste tot dar mi-e teama s-o ating. daca se sparge? daca ma ranesc cioburile? daca fac din nou o alegere gresita?
am nevoie de ceva sigur in viata mea. am nevoie sa stiu ca cineva are incredere in mine...ca sa pot avea si eu. am nevoie sa stiu ca cineva e mereu langa mine. am nevoie de cineva care sa ma tina strans in brate si sa-mi spuna ca va fi bine...care sa nu se sperie de lacrimile mele...care sa nu se sperie de slabiciunile mele...care sa nu se sperie de ceea ce sunt eu...care sa nu fuga atunci cand totul devine gri. am nevoie de cineva care sa aiba nevoie de mine. doar asa merge...
sper sa poti...vreau sa poti...trebuie sa poti...pentru ca in momentul asta mi-am pus sufletul pe o tava de argint si ti l-am oferit. nu trebuie sa-mi dai ceva in schimb. trebuie doar sa ai grija de el...si de mine.
am purtat in seara asta o lunga discutie cu cineva si...toate frustrarile mele acumulate de ani si ani au iesit la iveala. stau acum si ma intreb unde anume am gresit. probabil ca la un moment dat, cand am ajuns la una dintre rascrucile cu care ne pune fata in fata viata, am ales drumul prost. dar cand a fost asta? cand am ajuns sa renunt la vise? cand am ajuns sa ma plafonez? cand am ajuns sa ma rup de tot ce ar trebui sa fie mai sfant? cu ce ma ajuta faptul ca ma ascund in paginile unor carti pentru copii si ca ma uit numai la filme optimiste? oare cand am devenit atat de lasha?
mereu reusesc sa trec peste dezamagiri. m-am calit, ca am avut destule. dar fiecare lasa o cicatrice. am ajuns sa nu mai am incredere in mine...sa nu mai am incredere in ceilalti...sa simt ca tot ce ar putea insemna fericire este o iluzie. mi-e frica mereu, pentru ca ma simt ca intr-o camera cu sute de oglinzi. vad fericirea peste tot dar mi-e teama s-o ating. daca se sparge? daca ma ranesc cioburile? daca fac din nou o alegere gresita?
am nevoie de ceva sigur in viata mea. am nevoie sa stiu ca cineva are incredere in mine...ca sa pot avea si eu. am nevoie sa stiu ca cineva e mereu langa mine. am nevoie de cineva care sa ma tina strans in brate si sa-mi spuna ca va fi bine...care sa nu se sperie de lacrimile mele...care sa nu se sperie de slabiciunile mele...care sa nu se sperie de ceea ce sunt eu...care sa nu fuga atunci cand totul devine gri. am nevoie de cineva care sa aiba nevoie de mine. doar asa merge...
sper sa poti...vreau sa poti...trebuie sa poti...pentru ca in momentul asta mi-am pus sufletul pe o tava de argint si ti l-am oferit. nu trebuie sa-mi dai ceva in schimb. trebuie doar sa ai grija de el...si de mine.
pretini pururea
stateam zilele astea si ma gandeam la...cineva. un bun prieten...un fost...un sprijin atunci cand am avut nevoie...si multe altele. cuvintele sunt prea sarace ca sa exprime tot ce a insemnat el pentru mine. ma rog...stateam si imi aminteam faze de acum cativa ani (inainte sa plece in spania si sa se cam raceasca treburile).
cum am fost noi intr-un bar (nu dau nume ca sa nu fac reclama negativa) si stateam, ca doi proumbei ce ne gaseam, la o masa si beam bere. la un moment dat el s-a gandit ca ar manca niste bake rolls. ca urmare, o cheama pe chelneritza (o blonda urata si cu capu' in nori) si o intreaba politicos (da...e capabil si sa fie politicos) daca au bake rolls. tipa se uita cu o privire pierduta la el si il intreaba..."ce muzica canta?". eram pe jos...amadoi...ne-am chinuit sa-i explicam cum ca de fapt bake roll se mananca nu se asculta. raspunsul ei a fost "nu...erm...nu avem". aveau dar...mai conteaza?
alt bar...alta poveste. i s-a aprut lui ca sunt funny cand ma enervez si...s-a apucat sa ma enerveze. am suportat cu stoicism pana cand a inceput sa numere de cate ori ma enervez. in 2 ore a ajuns la 1 milion. va zic eu...a trisat (daca ma enervam foarte tare punea 50 000)
la mare...costinesti...ce vremuri...noi doi, animalutzul meu (frati-miu) si o pretena. dupa ceva mai mult alcool, tipa a cam luat-o pe ulei (aici e si vina tipului ca a facut prigat cu votka...prea mult alcool in sticla aia). ajunsi la vila unde eram cazati, tipa a considerat de cuviinta sa se schimbe, asa ca a intrat in camera (partial) si ne-a impartasit dilema: "sting usa?...inchid lumina?...NU". ma rog...pana la urma s-a suparat pe noi dar...i-a trecut. imi amintesc si de filmele pe care ma obliga sa le vad. not bad...dar ma obliga sa ma uit si la fazele de speriat . de ce eeeeu? de ce pe mineeeee? intr-o seara d-asta de vizionat filme l-a apucat dorinta de a-si demonstra puterea de suctiune. m-am ales cu un ochi vanat pe chestia asta...si l-am purtat cu mandrie o saptamana. da da...mi-a supt ochiul. nu credeam ca e posibil dar...pentru el nu exista notiunea de imposibil...mai ales cand vine vorba de tampenii (but i still luv u). in seara aia am consumat un sfert din fondul de ten ai maica-sii si am reusit sa ma sterg de 2 ori pe maioul lui taica-su pentru ca nu am nimerit prosopul. si totusi...desi mereu eram vanata prin anumite parti de la forta lui de suctiune, de fiecare data cand am avut nevoie de el a fost langa mine. cand m-am desparit de un anumit tip cu o mare "influienta" asupra anumitor persoane pe care le-a intors impotriva mea...a fost langa mine. cand ma certam cu ai mei era langa mine. cand aveam examene ii sangerau pumnii de cat mi-i tinea stransi (asa zice el). gasea momentele cele mai potrivite sa-mi declare ca ar vrea sa ma "zborsheasca de pereti" (asta era declaratie de dragoste...nu va speriati)
cum am fost noi intr-un bar (nu dau nume ca sa nu fac reclama negativa) si stateam, ca doi proumbei ce ne gaseam, la o masa si beam bere. la un moment dat el s-a gandit ca ar manca niste bake rolls. ca urmare, o cheama pe chelneritza (o blonda urata si cu capu' in nori) si o intreaba politicos (da...e capabil si sa fie politicos) daca au bake rolls. tipa se uita cu o privire pierduta la el si il intreaba..."ce muzica canta?". eram pe jos...amadoi...ne-am chinuit sa-i explicam cum ca de fapt bake roll se mananca nu se asculta. raspunsul ei a fost "nu...erm...nu avem". aveau dar...mai conteaza?
alt bar...alta poveste. i s-a aprut lui ca sunt funny cand ma enervez si...s-a apucat sa ma enerveze. am suportat cu stoicism pana cand a inceput sa numere de cate ori ma enervez. in 2 ore a ajuns la 1 milion. va zic eu...a trisat (daca ma enervam foarte tare punea 50 000)
la mare...costinesti...ce vremuri...noi doi, animalutzul meu (frati-miu) si o pretena. dupa ceva mai mult alcool, tipa a cam luat-o pe ulei (aici e si vina tipului ca a facut prigat cu votka...prea mult alcool in sticla aia). ajunsi la vila unde eram cazati, tipa a considerat de cuviinta sa se schimbe, asa ca a intrat in camera (partial) si ne-a impartasit dilema: "sting usa?...inchid lumina?...NU". ma rog...pana la urma s-a suparat pe noi dar...i-a trecut. imi amintesc si de filmele pe care ma obliga sa le vad. not bad...dar ma obliga sa ma uit si la fazele de speriat . de ce eeeeu? de ce pe mineeeee? intr-o seara d-asta de vizionat filme l-a apucat dorinta de a-si demonstra puterea de suctiune. m-am ales cu un ochi vanat pe chestia asta...si l-am purtat cu mandrie o saptamana. da da...mi-a supt ochiul. nu credeam ca e posibil dar...pentru el nu exista notiunea de imposibil...mai ales cand vine vorba de tampenii (but i still luv u). in seara aia am consumat un sfert din fondul de ten ai maica-sii si am reusit sa ma sterg de 2 ori pe maioul lui taica-su pentru ca nu am nimerit prosopul. si totusi...desi mereu eram vanata prin anumite parti de la forta lui de suctiune, de fiecare data cand am avut nevoie de el a fost langa mine. cand m-am desparit de un anumit tip cu o mare "influienta" asupra anumitor persoane pe care le-a intors impotriva mea...a fost langa mine. cand ma certam cu ai mei era langa mine. cand aveam examene ii sangerau pumnii de cat mi-i tinea stransi (asa zice el). gasea momentele cele mai potrivite sa-mi declare ca ar vrea sa ma "zborsheasca de pereti" (asta era declaratie de dragoste...nu va speriati)
l'amour
love...so strange yet so beautiful. e neasteptata...te loveste cand te astepti mai putin...si mai nimereste si persoana nepotrivita. pana la urma...what is love? cred ca cine ar gasi raspunsul la intrebarea asta ar fi un om tare dajtept.
si totusi...poate ar fi pacat sa incerci sa explici un asemenea sentiment. e prea frumos ca sa-l pui in cuvinte (seci pana la urma). e doar "chestia aia" care te face sa simti fluturasi in stomac...sa te simti bine toata ziua doar pentru ca i-ai auzit vocea sau l-ai vazut putin... sa simti ca poti muta muntii din loc doar ca sa-l vezi zambind. e un sentiment care ne face sa nu mai fim egoisti, sa daruim fara a astepta ceva in schimb, sa fim fericiti pentru cele mai marunte lucruri. e acel "ceva" de care avem nevoie sa ne incalzeasca sufletul intr-o lume plina de ura si de competitii absurde. si totusi...e acel "ceva" care ne face sa suferim, sa devenim incompleti in absenta celuilalt, sa devenim dependenti. dar...cum omul este o fiinta sociala...dependenta nu e atat de rea. mai grav e atunci cand dragostea nu e impartasita. ah...cate nopti in lacrimi si cate framantari aduce cu sine. dar...chiar si asa, are partile ei bune pentru ca ne face pe noi mai buni si de asta avem nevoie.
cred ca am cam aberat dar...trebuie sa ma intelegeti. nu mi se intampla prea des (oare?)
all in all...sa iubiti si sa fiti iubiti (ah...ce cliseu!)
si totusi...poate ar fi pacat sa incerci sa explici un asemenea sentiment. e prea frumos ca sa-l pui in cuvinte (seci pana la urma). e doar "chestia aia" care te face sa simti fluturasi in stomac...sa te simti bine toata ziua doar pentru ca i-ai auzit vocea sau l-ai vazut putin... sa simti ca poti muta muntii din loc doar ca sa-l vezi zambind. e un sentiment care ne face sa nu mai fim egoisti, sa daruim fara a astepta ceva in schimb, sa fim fericiti pentru cele mai marunte lucruri. e acel "ceva" de care avem nevoie sa ne incalzeasca sufletul intr-o lume plina de ura si de competitii absurde. si totusi...e acel "ceva" care ne face sa suferim, sa devenim incompleti in absenta celuilalt, sa devenim dependenti. dar...cum omul este o fiinta sociala...dependenta nu e atat de rea. mai grav e atunci cand dragostea nu e impartasita. ah...cate nopti in lacrimi si cate framantari aduce cu sine. dar...chiar si asa, are partile ei bune pentru ca ne face pe noi mai buni si de asta avem nevoie.
cred ca am cam aberat dar...trebuie sa ma intelegeti. nu mi se intampla prea des (oare?)
all in all...sa iubiti si sa fiti iubiti (ah...ce cliseu!)
exista prietenie intre baieti si fete? majoritatea spun ca nu. ca inevitabil unul dintre ei vrea ceva mai mult. i totally disagree. sunt ferm convinsa ca poate exista o prietenie sincera si fara ganduri necurate si intre 2 persoane de sex opus. de ce ar fi asta impotriva firii? ca sa poti fi prieten cu cineva nu trebuie sa ai aceeasi chestie intre picioare, ci trebuie sa ai alte chestii in comun. eu una am si prieteni de sex masculin. si bag mana in foc si pentru mine si pentru ei ca nu am simtit nici un fel de atractie unul fata de celalalt. e o chestie cat se poate de ne-sexuala ca sa zic asa. we're buddies and nothing more Image. and it feels good. e bine sa ai pe cineva caruia sa-i poti impartasi temerile tale si problemele si sa vezi ca te asculta si te ajuta. sau sa te entuziasmezi pentru o reusita si sa vezi ca nu da ochii peste cap si nu iti spune ca e gelos pe fericirea ta (da...mi s-a intamplat si asta de la o...best friend). am ajuns la concluzia ca uneori e mai bine sa ai prieteni de sex opus. macar asa poti fi 99% sigur/a ca nu e gelos...nu-ti baga bete in roate...nu saliveaza dupa curu' prietenului tau etc. am zis 99% ca mai exista si cazuri....
candva mi-a zis un tip ca nu exista prietenie intre baieti si fete. ca de fapt tipii cu care ma inteleg eu bine si pentru care nu simt nimic vor sa-mi intre in pantaloni. o tipa careia i-am povestit asta a zis ca ar trebui sa fiu flatata. ei bine...WRONG. nu e un compliment ca lumea sa te priveasca ca pe un fel de papusa gonflabila. no sir. mai degraba e un compliment ca lumea sa vrea sa te cunoasca mai bine...sa fie interesata de ce ai in cap si in suflet. evidnt nu-mi doresc numai amici. i'm only human on the inside...i need something else too. dar e totusi o chestie sa stii ca ai amici care sunt acolo pentru tine cand ai nevoie (chiar daca uneori par retardati Image). eu sustin cu tarie ca exista prietenie intre tipi si tipe...si nimeni nu-mi scoate asta din cap.
marți, 1 aprilie 2008
someone like you
am vazut un film...o comedioara romantica..."someone like you". in filmul asta o tipa ajunge ea la o concluzie: barbatii sunt, ma scuzati, ca taurii, care nu fac treaba aia rusinoasa de doua ori cu aceeasi vaca. extrapoland, barbatii sunt fiinte poligame prin natura lor, spre deosebire de noi, femeile, care suntem monogame (saracele de noi). daca ne gandim mai bine, gasim teoria asta peste tot. toate revistele incearca sa ne explice cum ca barbatii nu pot iubi o singura femeie, barbatii nu pot sta cu o singura femeie. motivul, in viziunea marilor psiholoage, este acela ca barbatii au nevoie sa-si demonstreze ca sunt atragatori, ca sunt fantastici, ca sunt potenti, si atunci au nevoie de confirmare nu numai din partea femeii care le este alaturi. te pomenesti, vezi doamne, ca ea este subiectiva. totusi, stau eu acum si ma gandesc: nu cumva toata chestia asta cu zburatu' din floare in floare este un efect al societatii? pai pe vremea lu' bunica, dumnezeu s-o ierte, oamenii se casatoreau la 16-17 ani, si asa ramaneau "pana cand moartea ii despartea". atunci de ce se putea si acum nu se mai poate? barbatii de atunci erau altfel? in 50 de ani barbatul a continuat sa evolueze devenind poligam prin definitie? permiteti-mi sa ma indoiesc. data trecuta cand mi-am exprimat indoiala am fost acuzata ca "gandesc marunt", ca sunt idealista, si mi s-a explicat ca orice barbat isi cauta implinirea si in alta femeie (la propriu). culmea este ca multora li se pare normal.
in primul rand...se presupune ca barbatul si femeia fac parte din aceeasi specie nu? ce natura sadica ar face partea feminina monogama si partea masculina poligama? asta ar fi o bataie de joc mult prea crunta asa ca refuz sa cred asa ceva. mai departe. sa luam exemplul cuplului X - impreuna de 2 ani si ceva. se iubesc...si asta se vede. bag mana in foc ca ea nu se uita la alt tip si el nu se gandeste la alta. cuplul Y - 1 an si ceva. ei nu-i pasa ca el nu e fat-frumos. lui nu-i pasa ca a "luat-o" neinitiata. s-au chinuit, au trecut peste probleme, si acum ti-e drag sa te uiti la ei. daca ei pot altii de ce nu? sa fie ei exceptii? ma indoiesc. probabil ca toti cei care zboara din crini in muscate, ca sa zic asa, sunt inca in cautarea florii pe care sa o poarte in suflet from now on. eu una nu am avut parte inca de fantastica "dragoste adevarata"...sau poate a fost si n-am recunoscut-o...dar eu cred...sper...caut...visez. eu n-o sa trec peste "cealalta" pt ca "e in firea lucrurilor". de fapt, nici nu este. e doar o incercare de a te da mare cu vasta experienta. la ce iti ajuta? la nimic. ce conteaza ca au fost 10 sau 100 daca nu ai simtit nimic deosebit pentru ele? omul se deosebeste de animale, printre altele, prin faptul ca poate iubi. la animale, sexul este nevoia de reproducere. la oameni, sexul este infinit mai mult decat atat. de ce sa-l pangarim transformandu-l intr-un act random? experimentam, cautam, dar si cand gasim...ar trebui sa pastram.
SYSTEM OF A DOWN - Roulette Lyrics
I have a problem that I cannot explain,
I have no reason why it should have been so plain,
Have no questions but I sure have excuse,
I lack the reason why I should be so confused,
I know, how I feel when I'm around you,
I don't know, how I feel when I'm around you,
Around you,
Left a message but it ain't a bit of use,
I have the pictures, the wild might be the deuce,
Today you called, you saw me, you explained,
Playing the show and running down the plane,
I know, how I feel when I'm around you,
I don't know, how I feel when I'm around you,
I know, how I feel when I'm around you,
I don't know, how I feel when I'm around you,
Around you, Around you, Around you...
monumentul eroilor...americani
intr-o zi cu soare ma plimbam eu agale prin cismigiu. admiram lacul...pomii...florile...statuile...ce mai e pe acolo. si...deodata..pe ce imi pica mie ochii? "monumentul eroilor americani" - o foarte frumoasa piatra pe care scrie ceva (n-am mai avut rabdare sa citesc). am simtit cum imi urca sangele-n cap. oare pana cand o sa ne mai indesam limba intre fesele americanilor? noi chiar nu avem eroii nostrii? ah...ba da...ma scuzati...avem si noi monumentul eroului necunoscut. e drept ca nu e in inima capitalei...si nu are placuta pe care sa scrie ca suntem rugati sa il protejam, dar asta pentru ca eroul ala este al nostru, nu al americanilor. noi acum trebuie sa ne guduram ca niste catelusi pe langa al' puternic. macar daca l-am alege p-ala puternic de pe urma caruia putem si noi profita...dar no way. pana la urma, daca ne gandim bine, avem pentru ce sa le multumim americanilor, nu? ia sa vedem...coca cola...daaa...ce ne-am face fara ea? probabil am trai mai mult dar...cine mai vrea sa traiasca mult? ia sa mai vedem...ah...fast-food...puteam uita aceasta industrie care ne ajuta sa ajungem la dimensiunile "de invidiat" ale americanilor? un adevarat izvor de sanatate daca ne gandim mai bine. mai avem si draguta de valentine's day, care nu a ezitat deloc sa ia locul dragobetelui. parca e mai interesant sa iti celebrezi iubirea intr-o zi care se cheama valentine's day si sa zici "i love you" decat sa te plimbi cu jumatatea de dragobete (suna urat, nu? deloc melodios) si sa-i soptesti suav "te iubesc" (evident asta in conditiile in care chiar am avea nevoie de o zi speciala pentru a ne arata dragostea fata de ceilalti). vai dar era sa uit...frumoasele...genialele...profundele filme americane. ce ne-am face fara expresivii actori care invata generatiile tinere, cu mintea ca un burete, cum sa injure, sa bata, sa faca pe gangsterii etc etc etc. aceasta lista de beneficii poate continua.
mda...acum inteleg de ce in inima bucurestiului noi, romanii, putem admira monumentul eroilor americani
mda...acum inteleg de ce in inima bucurestiului noi, romanii, putem admira monumentul eroilor americani
Ziua Pacalelilor
o data pe an, pe 1 aprilie, toata lumea incearca sa-i fraiereasca pe ceilalti si isi fac un titlu de glorie din asta. de ce? chiar avem nevoie de o zi speciala in care sa pacalim? oare nu mintim tot timpul? trebuie s-o facem si cu surle si trambite?
deja suntem atat de obisnuiti sa mintim incat unii o fac involuntar. mintim parintii spre binele nostru, mintim prietenii ca bluza sta superb, ca cerceii sunt geniali etc. astea sunt minciuni oarecum inocente (daca putem folosi oximoronul asta). dar mintim persoana care ne iubeste ca sa scapam cu fata curata, mintim sefii, ne mintim pe noi. parerea mea este ca asta e cel mai grav - sa te minti pe tine. care e scopul? crezi ca iti faci viata mai usoara? ei bine nu. degeaba incerci sa te convingi ca nu mai simti nimic pentru un fost...sau ca inca mai simti ceva pentru altul...sau ca maine totul o sa fie bine. nu e asa si tu stii...eu stiu...noi toti stim. atunci de ce?
sunt o optimista incurabila dar...ce e optimismul? nu cumva mai presus de toate e o mare minciuna? ma conving ca maine o sa termin proiectul la analiza datelor. nu e asa. imi spun cu toata convingerea ca l-am uitat pe X...nici asa nu e. imi spun ca Y vorbeste serios cand spune ca ma place. ei bine...wrong again. pe de alta parte, daca nu ne spunem lucruri frumoase si nu ne autoconvingem sa le credem nu avem puterea sa trecem mai departe. cred ca asta inseamna...all in all...ca suntem slabi si lasi. nu putem sa infruntam realitatea asa ca ne cream noi o realitate tapetata cu roz si bazata pe minciuni pe care le credem. o fi bine?
deja suntem atat de obisnuiti sa mintim incat unii o fac involuntar. mintim parintii spre binele nostru, mintim prietenii ca bluza sta superb, ca cerceii sunt geniali etc. astea sunt minciuni oarecum inocente (daca putem folosi oximoronul asta). dar mintim persoana care ne iubeste ca sa scapam cu fata curata, mintim sefii, ne mintim pe noi. parerea mea este ca asta e cel mai grav - sa te minti pe tine. care e scopul? crezi ca iti faci viata mai usoara? ei bine nu. degeaba incerci sa te convingi ca nu mai simti nimic pentru un fost...sau ca inca mai simti ceva pentru altul...sau ca maine totul o sa fie bine. nu e asa si tu stii...eu stiu...noi toti stim. atunci de ce?
sunt o optimista incurabila dar...ce e optimismul? nu cumva mai presus de toate e o mare minciuna? ma conving ca maine o sa termin proiectul la analiza datelor. nu e asa. imi spun cu toata convingerea ca l-am uitat pe X...nici asa nu e. imi spun ca Y vorbeste serios cand spune ca ma place. ei bine...wrong again. pe de alta parte, daca nu ne spunem lucruri frumoase si nu ne autoconvingem sa le credem nu avem puterea sa trecem mai departe. cred ca asta inseamna...all in all...ca suntem slabi si lasi. nu putem sa infruntam realitatea asa ca ne cream noi o realitate tapetata cu roz si bazata pe minciuni pe care le credem. o fi bine?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)