vineri, 6 iunie 2008

pe bune

avertisment: acesta este un post serios. daca nu acceptati aceasta conditie, puteti sa inchideti pagina si sa asteptati urmatorul post.

mi-e atata de greu sa scriu ceva serios tinand cont ca abia ce am vazut extraterestrul caught on tape (care de fapt era un experiment) si nashu' lu fane spoitoru care a furat o insula, dar incep sa imi pun intrebari existentiale. pe langa faptul ca ma sperie intrebarile astea, parca simt nevoia sa imi impartasesc grijile si dubiile. poate se gaseste cineva invatat printre putinii dar fidelii mei vizitatori sa imi dea un sfat.

ca o consecinta a faptului ca saptamana trecuta am fost la nunta unei foste colege (casa de piatra, georgiana) am inceput sa ma deprim incet incet. nu ca nu as fi fomeie la casa ei. doamne apara si pazeste si fereste de asa blestem acuma. deocamdata imi place sa fiu libera si zburdatoare ca pasarea cerului. problema e alta. problema e ca vad oameni in jurul meu avand relatii, facand nunti, fiind amorezati si fericiti ca intr-o felicitare de valentine's day. si dupa ce scanez putin, trec la introspectie. si aici incepe jalea, lacrimi si suspine, plans isteric si depresii acute. ce dracului se intampla cu mine? ma plictisesc, frate. al dracu de repede. se pare ca nu reusesc sa fiu cu cineva. nu e voba ca nu gasesc. printr-o ciudata lege a naturii, desi sunt mai multe femei decat barbati si eu nu sunt cine stie ce dame fatale, fac eu cum fac si pacalesc pe cineva sa fie de acord sa ii mananc zilele si nervii si noptile si ficatii. problema este ca la un moment dat it's all gone. nu mai sunt fluturasi in stomac. nu mai e asteptarea aia infrigurata cand numar minutele pana ma intalnesc cu el. nu mai e nevoia disperata si nebuna de a-l pupa si a-l simti si a-i face chestii. nu mai e nimic as a matter of fact. e doar o plictiseala cleioasa si grea, multe intrebari fara raspuns, speranta ca poate trece faza asta si revine strea de la inceput. my ass...asa ma mint de fiecare data si o lungesc in chestii fara viitor. dar nu inteleg de ce. asta ma macina pe mine.
chiar trebuie sa fie asa de greu sa ramai indragostit de cineva? la inceput e usor. te-am vazut, mi-ai placut si vice versa. dar dup-aia de ce nu se mai poate sa-mi placa?dup-aia incep sa descopar micile ticuri si defecte. dup-aia incep sa apara si alea mai mari. si la un moment dat apare ceva care strica tot. o cearta care nu-mi convine, o replica negandita...ceva. dar...asta e normal. nimeni nu e perfect. toti scoatem porumbei si balarii.
deja devin incoerenta. probabil pentru ca tin de prea mult in mine treaba asta, si acuma nu stiu ce sa scriu mai intai. sper numa' sa nu mi se innoade degetele pe tastatura.

ca sa nu mai plictisim 'cititoriul', presupun ca mi-ati inteles dilema (incoerenta a venit pe sfarsit sper eu). acuma astept sa sariti cu sfaturi, voi astea care ati reusit sa gasiti ce trebuia. si ziceti-mi si mie unde ati gasit. se vand pe undeva? se dau pe sub mana? trebe pile? aveti mila...

4 comentarii:

Anonim spunea...

ufff.....problema grea...stiu cum e..sunt in aceeasi oala cu tine... :( nush daca exista rezolvare...doar sa-l gasim p fat-frumos sau....sa ne mai schimbam noi putin,sa nu m fim asa pretentioase sau..eu stiu....e greu...uufff

Alina spunea...

nu cred ca suntem noi pretentioase, sincer. eu una chiar nu sunt. daca imi scad si mai mult standardele pot la fel de bine sa incep sa ies cu inventatori nebuni sau maturatori rebu :P
sunt tare putine chestiile pe care mi le doresc, asa ca nu renunt. ramane prima varianta...fat-frumosu'. si nici tu sa nu renunti...ca sa nu iti para rau mai tarziu

Anonim spunea...

Hmmm...Lucrurile nu sunt deloc asa ca intr-o felicitare de Sf, Valerica. Si ele (sau noi) ne plictisim de ei, de defectele lor, de ticurile lor, numai ca, dupa o vreme realizezi ca si tu le ai pe ale tale si ei, la randul lor, ne suporta pe noi. Chiar astazi am ajuns la concluzia ca dupa ce fluturii dispar, apare toleranta. Daca nu apare... oamenii raman asa cum esti tu, adica in plictiseala aia cleioasa :)
Dar, mai e o singura chestie. Nu trebuie se te impaci cu orice pica, caci, oricat este un om de tolerant, daca nu exista putina iubire sau ceva care sa iti placa la cel de langa tine, se duce dracului tot. Ai rabdare, ca apare. A aparut al meu, vorba aia, dar al tau :)Oricum, o sa intelegi singura cand o sa vina vremea, ca degeaba iti spun eu cum sta treaba.

Gaelex spunea...

Toti aia pe care ii vezi fericiti, in relatii sunt doar inca in perioada in care nu s-au prins de ticuri si defecte.
Nici o grija, urmeaza sa se prinda, sa se desparta sau sa se divorteze.
Mai sunt unii si unele carora nu le pasa si prefera sa se complaca si sa se minta singuri sau singure.
Nu exista dragoste, fiinta umana e mult prea egoista ca sa fie in stare de un sentiment atat de nobil.