leapsha

m-am pricopsit cu o leapsha de la Jean, si pentru ca mi s-a parut mult mai tare decat multe dintre tag-urile primite de-a lungul timpului, m-am decis sa accept provocarea. trebuie sa raspund la niste intrebari destul de serioase (speram intr-un mod cat de putin plictisitor posibil) si sa dau mai departe. de acuma anunt ca nu voi nominaliza pe nimeni, dar m-as bucura daca cei care ma citesc si detin in ograda proprie un blog ar prelua si ei tag-ul asta si m-ar si anunta ca sa vad cu cine am de-a face :D

so, let's begin:

Care e povestea ta?

de-a lungul timpului colegi de la munca m-au rugat sa scriu un jurnal si sa le permit ca faca un fel de Alina's Diary (spunand ei ca ar fi mult mai tare decat Bridget Jones' Diary). tind sa cred ca ma placeau ei asa, ca persoana, si dadeau cu periutza ca sa ma faca sa ma simt bine (ca rasplata pentru ca ii amuzam cu povestirile cu si despre mine). pot sa spun ca, daca cineva ar avea rabdarea sa faca un film al vietii mele, ar iesi un fel de comedy drama romance horror fantasy si lista poate continua. cand eram mica mica, eram tare volubila si cam cersetoare. cand am mai crescut, dat fiindca eram cea mai inalta din clasa (guys included) si cea mai dolofana si cea mai tocilara si cea mai apreciata de profi, am inceput sa ma inchid in mine pana am ajuns la un stadiu avansat de timiditate. iar incercarile mele de flirt erau patetice. si din pacate erau mult pentru ca in perioada aia nu a fost moment in care sa nu imi placa de cel putin 4-5 baieti de pe la alte clase. apoi a venit liceul si, usor usor, am devenit si eu normala (adica raspundeam daca vorbea cineva cu mine fara sa ma inrosesc ca un gogosar, si nu ma mai comportam ca o semi retardata cand erau si baieti in grup). si de atunci m-am tot maturizat, pana acum vreo 2-3 ani cand am inceput sa o iau inapoi (cred ca acum am ajuns din nou la 17-18 ani). sper, spre binele meu si al bietului meu prieten, ca o sa incep sa ma maturizez la loc.

Cum te vezi peste 10 ani? Inchipuie-te!

Tinand cont ca eu nu ma vad nici peste o luna, asta o sa fie un exercitiu dificil. In principiu sper ca pana atunci sa am pe cineva alaturi, si acel cineva sa fie inca in totalitatea facultatilor mintale si sa nu cumva sa fie invalid din cauza glumelor mele mai mult sau mai putin agresive sau a neindemanarii (tot a mea...). sper sa am casa mea pana atunci (a mea, nu a noastra...ca am eu niste pitici pe creier si vreau un apartament care sa fie doar al meu, platit de mine...deh! femeie independenta). daca inca mai stau cu parintii n-o sa mai prind peste 10 ani cu siguranta. o sa ma manance depresia. si peste 10 ani ar fi cazul sa am un job ca lumea. poate pana atunci ma suna macar una dintre firmele la care mi-am depus cv-ul :P

Accepti critica? Cum?

da, accept critica asa cum un om normal ar accepta un cui in cap. teoretic accept critica constructiva, care sa ma faca pe mine sa fiu un om mai bun. practic, daca ma critici, ai ceva cu mine. si acum stiu pe cineva care o sa sara in sus de fericire ca am recunoscut asta, si o sa-mi scoata ochii cu treaba asta intru eternitate si mai mult

De ce te exprimi pe blog? Ce te-a determinat?

de cand eram eu mica am vrut sa ma fac jurnalista. din pacate am ajuns la ase si cam asta a fost finalul visului. blogul meu este o incercare destul de patetica de a vedea cum ar fi fost daca as fi fost...daca si cu parca. acuma ca scriu aici treaba asta suna tare aiurea dar in sinea mea chiar avea un dram de sens. in principiu am senzatia ca uneori am prea multe idei (bune sau nu) si prea putini oameni cu care sa le impartasesc. si decat sa trimit mass-uri mai bine asa

Cine ai fi daca nu ai fi cine esti?

nu am nici cea mai vaga idee, dar de preferat as fi super cool, mai cu capul pe pamant in unele domenii si mai aiurita in altele...si mai putin plictisibila de chestii

cam atat despre mine. va rog sa lasati lenea, sa preluati leapsha si sa-mi lasati si mie un comment ca sa vad ce aveti de zis despre voi :D