duminică, 30 august 2009

miercuri, 5 august 2009

the time traveler's wife

abia ce am terminat de citit cartea asta (am primit-o de ziua mea de la un prieten...merci radu). este foarte misto. in linii mari, este despre un tip care sufera de o boala genetica foarte rara (el o aseamana cu epilepsia) care cauzeaza salturi in timp (inainte sau inapoi). el nu poate controla momentul cand se declanseaza (de obicei cand e stresat, furios, speriat...chiar si cand se uita la TV din cauza vitezei cu care se succed imaginile), locul unde ajunge sau durata sederii (desi durata difera in prezentul lui si in timpul in care ajunge - de exemplu poate fi plecat 5 min din timpul lui, dar astea pot fi echivalentul a ctorva ore/zile in timpul in care ajunge). totusi, exista niste reguli clar stabilite: nu poate lua nimic cu el cand calatoreste (tot ce este strain de corpul lui este lasat in urma, inclusiv plombe), nu poate calatori la prea mare distanta de timpul lui (de obicei se poate intoarce pana la momentul cand era copil sau poate calatori cu cativa ani inainte), nu poate schimba viitorul pentru ca exista posibilitatea sa nu se mai poata intoarce, nu poate conduce de teama sa nu dispara in timp ce este la volan, si nu poate merge cu avionul, pentru ca este in deplasare si nu ar avea unde sa se intoarca in momentul in care revine (s-ar trezi, ca sa zicem asa, in the middle of nothing). de cele mai multe ori calatoreste in apropierea persoanelor care sunt importante pentru el. astfel, povestea incepe cu el la 30 si ceva de ani, cunoscand-o pe viitoarea lui sotie la 6 ani. cartea este scrisa la persoana I, alternand intre perspectiva ei (Clare) si perspectiva lui (Henry), intotdeauna fiind specificata data exacta si varsta lor (uneori el este la 2 varste: el din prezent, si el care a calatorit in timp la momentul respectiv). este o carte excelenta, si m-a tinut cu sufletul la gura intr-un asemenea hal ca nu mai puteam sa dorm noaptea ca sa vad ce se mai intampla. finalul este foarte...ciudat (nu zic mai mult ca sa nu bag spoilere) si foarte emotionant.
o recomand oamenilor care mai au timp sa si citeasca. pentru ceilalti, apare filmul luna asta (nu ma noi, dar se va gasi pe torenti probabil). abia astept sa-l vad, sa vad daca au reusit sa surprinda toate momentele speciale din carte. tipa care o joaca pe Clare nu prea este asa cum mi-o imaginam eu, dar imi place de ea din the notebook asa ca...sa vedem :D

joi, 23 iulie 2009

harry potter and the half made film

inainte sa incep trebuie sa declar ca sunt fana harry potter. mare fana. aproape obsedata i may say. am citit toate cartile de varii ori (unde varii este egal cu 6), am vazut toate filmele de varii ori (varii are cam aceeasi valoare), am primit bagheta de ziua mea si am toate filmele pe dvd, editie de colectie chiar (in cutie care seamana cu cufarul lui harry and stuff).
dar...filmul asta m-a dezamagit. ma doare sufletul sa spun asa ceva, dar nici macar nu am plans cand a murit dumbledore. pentru ca eu nu asa vedeam scena. si pentru ca pe parcursul filmului nu am putut decat sa ma minunez de cum au hacuit cartea si cum au scos scene cheie. pe de alta parte, harry se da la o chelnerita la inceputul filmului. dude...mai bine explici faza cu inelul decat sa-l aci pe harry sa para un pustan retardat care se da la chelnerite intr-o dugheana jegoasa. nu am inteles de ce au trebuit sa arda casa lui ron, dar nu au aratat scena cu lupta de la sfarsit. sincera sa fiu, asteptam scena aia ca pe a doua venire a lui mesia. eu imi imaginam ceva fabulos, ceva care sa-ti faca pielea de gaina si sa te lasa cu gura cascata. guess again. te lasa cu gura cascata...asta da. dar nu de placere ci de uimire ca au scos-o complet. si nu, nu au aratat inmormantarea, care mie mi s-a parut una dintre cele mai emotionante scene din toate cartile. si omul ara chiar nu stie sa sarute. am vazut o groaza de pareri pozitive de la oamnei pare-se avizati. ei...poate oamenii aia nu au citit cartile. eu am fost cu o prietena care nu a apucat sa citeasca decat prima carte. si ei i s-a parut superb. daaaaar...sunt chestii pe care nu le-a inteles. which is obvious tinand cont ca scenele cu explicatii au fost scoase cu brutalitate. si abia astept sa vad ce o sa inteleaga din ultimul daca nu citeste cartile. pentru ca sunt o groaza de chestii esentiale in poveste care nu au aparut in film. acuma nu pot decat sa sper ca urmatorul va fi mai bun. daca tot fac 2 filme dintr-o carte, ar face bine sa o faca ca lumea.

dar probabil ca tot ma mai duc sa-l vad o data...ca acuma a mai crescut si harry si nu ma mai simt pedofila cand ma uit la el :D

miercuri, 8 iulie 2009

aere conditionate (nu ale mele) si peripetii cu ele

de catava vreme incoace la geamul meu se aude picatura chinezeasca. si din cauza asta eu nu pot sa dorm ca lumea (deh...sensibila rau la zgomote stresante gen picurat sau manele). la un moment dat acum vreo saptamana am identificat problema: un aparat de mai sus de mine are furtunul pozitionat prost si picura pe aparatul vecinilor de sub mine. booon. m-am atarnat pe balcon de era sa si pic de cateva ori pana am identificat vinovatul (or so i thought). dupa lupte seculare de facut curaj (io-s mai timida de felu' meu) am dat fuga la vecinu de la 7 sa ii prezint problema. vecinu mi-a deschis intr-o tinuta mai mult decat indecenta pentru varsta lui (brrr) si mi-a promis foarte frumos ca remediaza problema. azi noapte...pic pic pic. dormit (a n-a oara) cu geamul inchis si perna pe cap (si eu nu am aer conditionat god dammit). azi imi fac mai mult curaj si ma duc iar la vecin (mai ales ca dupa o zi luuunga si grea la munca am fost intampinata de picuratul dracului cand am ajuns acasa). vecinu deschide iar in tinuta indecenta (da isi schimbase pantalonasii) si nevasta-sa incepe sa urle la mine din bucatarie ca ei nu au mai pornit aerul de 3 saptamani). ooook...inseamna ca e sub ei. ma agat iar pe balcon sa ma asigur si ma duc la vinovat. la vinovat...grilaj, ceea ce inseamna ca nu puteam sa ajung sa sun la usa, si trebuia sa sun la grilaj sa vina aia sa imi deschida. la grilaj, 2 sonerii (ca-s 2 apartamente protejate). habar nu aveam la care sa sun. ma intorc acasa (a 3-a oara da nu am mentionat de fiecare data) si o sun pe prietena lui frate-miu sa o intreb daca are idee cum sta treaba pe acolo. cu "bucurie" in suflet aflu ca vinovatii sunt chiriasi. si mai bine...nici macar infima posibilitate de a fi schimbat cateva vorbe cu ei la lift. ma intors iar si sun. si sunt d imi vine rau. o sonerie stricata, la cealalta nu raspunde nimeni. sa crap de nervi, nu alta. pana la urma ma duc la vecinu de sub mine, sa vedem daca putem pune ceva pe aparatu lor pana dau de chiriasi. acolo...nimeni acasa. oook...ma intorc acasa, ma dau peste cap de 3 ori si sar intr-un picior si fac rost de nr administratorului. il sun pe nenea (fooooarte de treaba) si ii explic problema. asta ma ia la troubleshooting: du-te la ei (e grilaj), suna la sonerie...a...nu merge. si pana la urma imi spune ca decat sa vorbesc cu chiriasul, mai bine vorbesc cu proprietarul ca e problema lui (mie nu mi se pare dar nah). si imi da numarul proprietarului. si il sun p-ala, cu scuzele de rigoare ca era deja 10. si tanti, foarte amabila si ea, isi cere mii de scuze, ii povesteste sotului problema si sotul decide ca decat sa imi dea mie numarul, mai bine il suna el pe chirias. si doamna imi spune ca o sa incerce sa rezolve problema cat mai repede, chiar daca nu in seara asta. MII DE DEMONI DIN IAD!!! NU IN SEARA ASTA!!! (asta am gandit...dar cand am vorbit a iesit doar "multumesc mult si scuze de deranj"). si acuma o sa ma duc la vecina de sub mine cand ajunge acasa sa vedem ce putem pune pe aparatul ei pana se rezolva problema. pana la urma tot ea, nevinovata in toata povestea asta, e cea mai de ajutor. macar la ea ajung direct, ca nu are grilaj si am numarul ei. trebuie doar sa astept sa ajunga acasa.
si un sfat: cand va luati aer conditionat UITAT-VA DACA FURTUNUL ALA E PUS CA LUMEA!!!

joi, 2 iulie 2009

luni, 29 iunie 2009

sangele vostru conteaza

donati sange pt Onisor Ana Maria Alexandra si Conteanu Razvan Mihai (Alien) internati la spitalul Sfantul Pantelimon. amandoi sunt in coma si au nevoie urgenta de sange. institutul este pe strada constantin caracas nr 2. dupa iesirea din pasajul victoria inspre gara de nord prima strada la stanga este dr felix si urmatoarea strada la stanga este cea in cauza.

LE: aici aveti si o harta:

http://saveana.wordpress.com/

asta este copia unui mesaj pe care l-am primit, dar revin cu mai multe detalii despre locatie cand aflu. va rog sa dat mai departe pentru ca nu este o gluma sau un mesaj de enervare. si in plus, il cunosc pe razvan...

tocmai am aflat ca razvan se simte mai bine.

miercuri, 24 iunie 2009

knowing

m-am uitat in seara asta la "knowing" (cu nicholas cage). mi-a sunat interesanta ideea si trailerul vazut printre picaturi mi s-a parut interesant. oh well...mi-am cam luat teapa. in primul rand domnu' cusca nu mai e barbatul care a fost odata. ma rog...nu a fost niciodata mare scula pe bascula dar acum parca a imbatranit urat si repede si cu inceput de chelie. ideea filmului este urmatoarea: cage descopera o lista de numere care fusese bagata intr-o "capsula a timpului" cu 50 de ani in urma de catre o pustoaica la scoala la care invata fi-su. afla ca de fapt numerele alea au un sens si e convins ca viata lu fi-su e in pericol de moarte (:P). urmeaza misiunea de salvare. problema este ca parca nimic nu se leaga in filmul asta (decat poate cliseele).
cage este prof de nush ce materie d-asta desteapta la o facultate desteapta. evident fi-su este un mic geniu, oarecum razvratit dar tare destept si spiritual si...trist. trist pentru ca ma-sa recte, nevasta lu cage a murit cu ceva timp in urma (aflam si cum si mie mi s-a parut taaaare stupid si prea putin credibil, dar nu bagam spoilere ca nu-i frumos). evident ca eroul nostru sufera dupa nevasta, si evident ca are un coleg care incearca sa-i faca lipeli, ca asta-i faza clasica in filme. ma rog...pentru ca sufera se cam apuca de baut. si ametit fiind de aburii inaltatori ai alcoolului descopera insemnatatea cifrelor de pe foaie. evident ca prima chestie descoperita este 9/11 (ala cu gemenii pentru cine nu stie la ce ma refer). si, desi baut bine, isi da seama exact exact cum sta treaba (minus o chestie micutza de care se prinde oricum peste ceva vreme cand se uita la GPS).
apoi o cunoaste pe fiica celei care a scris foaia cu 50 de ani in urma. evident ca fiica e destul de bunoaca (probabil ca daca nu avea fata aia de caine haituit/om care nu prea isi da seama pe ce lume traieste era si mai dragutza), are o fetita si este mama singura. cand se cunosc asta ajunge sa fuga de el ca de dracu...peste 5 min smecherul de cage nu numai ca o convinge sa se intalneasca intr-o noapte in fata casei lui (si sa o ia si pe fi-sa), dar o convinge sa si urce cu el in masina si sa mearga in pustii (in continuare cu fi-sa dupa ea).
mai mergem ce mai mergem si in sfarsit desteptul de nicholas cage afla care-i buba cu numerele alea si ce urmeaza sa se intample (noroc ca era prof de nush ce legat de astronomie la facultatea aia desteapta). in momentul in care afla care e problema m-am gandit "hey...wrong guy...shouldn't bruce willis stop the sunt from exploding?".
ce se intampla pe urma este o mare urlatura...toata lumea urla la toata lumea, toata lumea se panicheaza...accidente and shit...si mai apar si niste neni spooky (nu pentru prima oara dar acum chiar fac ceva in afara de stat si holbat si soptit)
si apoi vine finalul care este...de neimaginat...de fapt e de imaginat ca te prinzi la un moment dat care e faza. oricum...WTF?!

pe imdb am vazut oameni carora filmul li s-a parut o capodopera, mai ales pentru simbolistica lui. mie mi s-a parut un cacat, si l-am vazut cap-coada doar pentru ca nu imi place sa las filme neterminate...chestie de vointa. sincer...nu il recomand. decat sa ma mai uit o data la el mai bine as asculta-o pe roxy manelista 2 ore. macar aia e funny...