a fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, o printesa. nu era cea mai frumoasa din tara, nu era cea mai desteapta din lume. de fapt, nu era speciala in niciun fel. era pur si simplu o printesa cat se poate de obisnuita. cand a ajuns si ea la varsta adolescentei si a aflat cam cum sta treaba cu printii, s-a gandit ca ar fi cazul sa inceapa si ea sa caute unul pentru ea. nefiind extraordinara in niciun fel, nu se putea astepta sa se lupte printii pe mana ei. asa ca a pornit prin lume, la cunoscut de printi. cat de curand si-a dat seama ca printii erau deosebiti, pentru ca aratau ca din cartile cu povesti. dar printii aia erau narcisisti si nu prea destepti. si isi cautau printese la fel ca ei. asa ca printesa noastra a ajuns la concluzia ca si un cavaler ar fi foarte bun. dar cavalerii erau luati, gay sau neinteresati. pe printesa o cam apuca disperarea. se gandea ca nu se poate sa nu fie si alesul ei pe undeva pe acolo. am uitat sa va spun ca printesa noastra inca traia in lumea ei de poveste.
intr-o buna zi, printesa noastra se plimba ganditoare pe malul unei ape si a auzit o broscuta care plangea. din vorba in vorba a aflat ca broscuta auzise de la mama ei, care auzise de la o prietena, care auzise de la fratele unei matusi a bunicii unei prietene, ca unele broscute sunt printi fermecati. din aceeasi sursa broscuta auzise ca blestemul nu se ridica decat cu un sarut al unei printese. cu inima usoara de speranta, printesa s-a hotarat sa sarute broscuta. dar...broscuta nu era print, asa ca printesa a plecat dezamagita si oarecum scarbita ca a sarutat o broasca. totusi, a retinut povestea si s-a hotarat sa mai incerce. si astfel a cunoscut o gramada de broscute. cu unele chiar si-a pierdut o groaza de timp discutand, pentru ca s-a gandit ca poate e nevoie de mai mult decat un sarut (auzise ea un zvon despre o bestie care se transformase in om).
din pacate timpul trecea si printesa crestea tot mai mult si incepea sa iasa din lumea ei de poveste, dandu-si seama ca a sarutat la broaste de i-a venit rau si nici una nu s-a transformat in print, cavaler, sau macar vreun taran decent. toate au ramas broaste. si de atunci a invatat printesa sa nu mai aiba incredere in broaste. "o sa ma schimb" nu se intampla niciodata. si astfel printesa a hotarat sa stea si sa isi astepte printul, in loc sa umble din loc in loc sarutand broaste.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu